Feerica iarnă
8 decembrie 2006 | 
Autor: 
(7 voturi, în medie: 4,43 din 5)
Loading ...Dan Orghici
Totul e alb, e nins totul şi toate sunt acoperite de culoarea purităţii. Alb; alb şi negru, negri şi albi. Da, alb de la zăpada ce acoperă până şi negrul asfalt; negru.
Da, negrul fum care iese pe hornuri de la focul din case; negri.
Negri oameni cu inimi fără suflet. Năluci ce se plimbă pe străzi pustii chiar dacă sunt pline de oameni; alb.
Alb munte de zăpadă, nămeţi, munte întreg ce se mută de ştii cum să spui, de ai credinţă.
Totul devine mai pur iarna şi totul începe cu „lerui ler”.
În alb şi negru se îmbracă natura; totul îmi pare ori pur ori funest. Totul este alb şi negru; totul este, nu pare diametral opus. Totul începe şi totul se termină. Tot ce începe are sfârşit, abis, înălţime.
Feerică iarnă, bun venit! Totul începe cu: Dalbe Flori.
Publicat în 
Intr-un decor bacovian, dominat de culorile primordiale, ai reuşit să faci o trecere poetică de la albul zăpezii la negrul asfalt, negrul fum, pentru a transfera negrul spre sufletul celor cuprinşi de întuneric. Într-o astfel de lume doar Credinţa este cea care ne poate salva, după cum bine ai subliniat, oferindu-ne “florile dalbe”, ca simbol celest de acces spre Împărăţia Luminii. Frumos!
Cu prietenie literară,
Lucileta
Nu-mi doream negrul de sărbători, dar există. Nu doresc decât dreptul de colind, care vesteşte Imensitatea.
Mulţam de trecere. Colind împlinit.
Salutare!!!!
Vreau sa-ti zik ca am meditat asupra la ce ati scris,si mi-am dat seama ca totul e real.
Mi-as dori sa tin legatura cu dvs. daka nu aveti nimic impotriva asta e adresa mea .
Si inca odata tot ce ati scris e foarte bine gindit!!!!!!!!