Fantezia lunilor

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 4,00 din 5)
Loading...

 Marcel Cuperman

*

Însoţind Pământul în lunga-i veşnică rotire,
Făcând curte Soarelui într-o tainică iubire,
Anul Nou, cu cei doisprezece copilaşi cuminţi,
Îşi începe drumul într-un atlas veşmânt de sfinţi.

Cu mantie catifelată de troiene mişcătoare
Şi brocart sculptat în gheaţă pe sub uluce lucitoare,
În dangăte-nfundate, ce satu-n pâclă ocolesc,
Asprul Gerar ursuz, pogoară peste tărâm lumesc.

Este sezonul rece al gândului lăuntric.
Suflând din miazănoapte, chiar vântul este pustnic.
La geam dantele-s albe de un sărut geros,
Iar brazii-şi port pe umeri şal de omăt pufos.

E-o lume de fantasme ş-afară-i frig cumplit,
Când ciori la sfat se-adună, e roşu-n asfinţit.
Lupii pe culme urlă a pustiu la Lună
Ce-ntr-un halou spectral în taină se-ncunună.

*

Pe sub nămeţi, găsite cu greu ascunse căi,
Gura sobii calde unduieşte-albe văpăi.
Fumul din coş se-nfruntă cu vântul fluierat,
Făurar, pe-o troică argintie intră-n sat.

Dă năvală printre zâne-mpodobite nefiresc,
Ce pe spuma de zăpadă în spirale dănţuiesc.
El pe toate să iubească ar dori-o negreşit,
Iar Drobete-l însoţeşte să-l ajute la peţit.

Vrăjit e Făurarul şi-n juru-i nu zăreşte,
Că Dochia pe zâne de el mi le păzeşte.
Vicleană şi ursuză, baba spre el priveşte
Şi cu a ei mânie, zăpada i-o topeşte.

De frica Dochiei pleacă şi dezamagit,
Mai dă un ger năprasnic de-i totul rebegit.
Pe scurt realizează că-i meşter la povaţă
Şi nici că îi mai pasă de babă şi o-ngheaţă.

*

Şi iată deodată, sub streaşină se-arată,
Ţurţuri prelungi ce-şi plâng puterea lepădată.
De sub zăpada moale, ca într-o feerie,
Din lunga amorţire, natura reînvie.

Rochii albe, rochii roşii, cu suavi ghiocei decor,
Dalbe fete-mbracă-n ziua când apare Mărţişor.
Să-l întâmpine în cale-i ele-aleargă cu codeală,
Lăsând blondele lor plete să le mângâie o pală.

Pe cărarea desfundată ce coboară din coline,
Învelit în lungi mantale ce-s din ape cristaline,
Mândrul Mărţişor se-arată strălucind ca în poveste,
Cu blândeţe şi căldură florile de măr trezeşte.

Păsările galeşe vin din nou să-şi facă cuiburi,
În miros de toporaşi veveriţe ies din scorburi.
Sunt cu toţi o veselie: plante, gâze, animale,
Patruzeci de Mucenici drăgăstos le ies în cale.

*

Mâţişorii de pe crengi, aer proaspăt îi îmbată,
Seminţe-n traistă pe un băţ Prier adunce-ndată.
Ciobanii tund in sâmbră oi şi câinii-s pe olane,
E vremea mieilor născuţi, gingaşe vii pompoane.

Printre cupe de magnolii ce rochiţele-şi arată,
Lacom roiul de albine în polen complet se gată.
Fluturi curcubee zboară, într-un zigzagat iureş,
Rândunici vesel văzduhu-l umplu cu al lor gureş.

*

Deodată dinspre stele, înconjurat de-o boare,
Florarul cu petale-n par coboara pe cărare.
Parfumul ce îl poartă, pe Ilene le-ameţeşte,
Este mirosul magic, al teiului ce-nfloreşte.

Îmbrăcaţi de sărbătoare în veşmântul fotogen,
Oameni veseli se adună să serbească Arminden.
Casele-s împodobite cu verzi ramuri parfumate,
Iar năstruşnicele fete se prefac că-s măritate.

Ca un vrăjitor ce-nvârte o magică baghetă,
Florar boem pictează universul în paletă.
Toată lumea-i ocupată şi pe câmpuri ei lucrează,
De cu zori şi până seară, rezultatele veghează.

Când Florarul îşi termină a lui sfântă datorie,
Toată lumea se perindă prin grădini, tăiat la vie.
Flori culeg şi roade gustă din natura dătătoare,
La izvoare-apoi îşi spală, feţele alb lucitoare.

*

Iată c-a venit şi vara cea iubită de oricine,
Pomii lacomi îşi încarcă ramurile în ciorchine.
Cireşar e fiul harnic şi de mult i s-a dus fala,
Cu cireşe cât goldana, fetelor le umple poala.

Sânziene protejează lanurile înspicate,
Şi-n alaiul nunţial, cântă şi dansează-n noapte.
Fete mari ursitu-şi cată şi vremea de măritat,
Drăgaice-i împletesc cunună să o poarte la jucat.

Moşii verii se distrează privind la feciori şi fete,
În multicolore târguri, ce se-adună pe-ndelete.
Buciume pe la Ispas prelung răsună peste dealuri,
Coada vacilor se tunde ca sa placă şi la tauri.

Jos pe vale lâng-o apă, răsunând din zurgălăi,
Căluşarii bat opinca de pământ de ies văpăi.
Peste gârla inundată de a norilor făptură,
Ale apelor Rusalii, mintea oamenilor fură.

*

Într-un car pârjolitor şi cu fulgere în roţi,
Cuptor lumii se arată, căldură le dă la toţi.
Coapte lanurile-aşteaptă seceraşii iar să vină,
Când la orizont, departe, norii negri se adună.

Este vremea lui Ilie, cel ce ploaia drămuieşte
Şi precum este nevoie, tunetele el pocneşte.
Stropii mari de apă vie, de pământ când se lovesc,
Într-un abur se transformă; este har Dumnezeiesc.

Mândră dintre dese lanuri, floarea soarelui pe dată
Rotindu-şi galben abajur, înspre astru se îndreaptă.
Spice aurii de grâu ce au bobul cât canarul,
Unduiesc alene-n vânt, de nu le zăreşti hotarul.

Seceraşii arşi de soare coasele rotesc cu vlagă,
Iar femeile-aplecate, spicele în snopi le leagă.
Arşiţa dogorâtoare buze le-a crăpat de sete,
De sub borul pălăriei apele le curg prin plete.

Apoi înspre amurgit, moleşiţi de zăpuşeală,
Înspre râul răcoros, dau cu toţii la năvală.
Cuptor e aproape dus şi stupari adună miere,
Mocani la stâni separă oi cu laptele-n putere.

*

Ca-ntr-o bună rânduială şi precum e în popor,
Fratele Gustar urmează înfocatului Cuptor.
Vremea s-a mai potolit: nici toridă, nici lichidă,
Numai bună de-mplinit toate treburile-n tindă.

Peste râuri la apus negura usor se-adună,
Binecuvantat de Cel de Sus, vremea va fi bună.
Pomii grei de fructe sunt proptiţi să nu se rupă,
Iar în vii pândarii, graurii ochesc prin lupă.

Nucii-şi scutură a capului podobă princiară,
Fructele cu miezul dulce şi cu pieliţa amară.
Toată lumea se-ngrijeşte de succesul lucrului,
Gustar e mândru că-i născut în Zodia Leului.

*

În miros dulceag de struguri şi în chiot de copii,
Asaltat de musculiţe Răpciune culege-n vii.
Poamele cu ochiul mare sunt călcate în picioare,
Spicele din an ce vine încep viaţa în ogoare.

Mustăriile-s în vervă şi mirosul de pastramă
Aburit de-o mămăligă, gura-n apă o destramă.
Negrul must curge-n ulcele şi lăutele alină
Inimi vesele că toamna a făcut cămara plină.

Păsările migratoare pe la bălţi se-adună-n sfat,
Să decidă, cum li-e firea, când e timpul de plecat.
Urşii mormăie greoi, căutând ce a ramas
Prin gustosul zmeuriş, rozaliu, dulceag şi gras.

*

Frunze moarte în vârtejuri, vântul umple în uluce,
Coborând în jos din stână, Brumărel oile-aduce.
Cuşma-i e cu promoroacă şi îi umed jos în cale,
În suspine şi cu lacrimi, trandafiri îşi pierd petale.

Sărbătoarea de recoltă, cu-n ospăţ şi-o horă mare,
Satele adună-n vale să petreacă-ntr-o cântare.
Că aşa este proverbul, cel rămas ca junele,
„Cu râsul şi voia bună, culeg toamna prunele”.

Focul mare de Sânmedru se aprinde-n bătătură,
Ca un semn de mulţumire pentru darnica natură.
Codrii falnici se dezbracă de veşmintele anoste
Şi lupilor, Lucin le-arată cine este staroste.

Este priitoarea vreme când nuntaşii vin peţit,
La fecioara cea codană ce de nuntă s-a gătit.
Toată obştea se distrează până-n zori de ziulică,
Salbe de măceşi port mirii şi adorm pe levănţică.

*

În butoaie, vinuri aspre limpezirea completează,
Cu-o nepotolită sete, Promorar le degustează.
Gândacii-nveliţi în frunze se ascund de la vedere,
Berbecii cu oi se-adună să se facă-mperechere.

În nopţi reci cu clar de lună, ca tâlhari de-odinioară,
Strigoi între crengi se-arată, gospodarii de-nfioară.
Uşi cu usturoi sunt unse, în spirit apotropaic,
Să-i ferească de necazuri, depărtaţi de cultul laic.

Bătrânii înţelepţi la sfat se adună către seară,
(Ovidenia, Filipii, Sântandrei şi Sânnicoară),
Să deschidă porţi din cer şi cu cânturi descântate,
Fac pomene pentru morţi şi prognoze epatate.

Fete mari, în miez de noapte, în oglindă se privesc,
Sau pe busuioc şi-aşează capul pur copilăresc,
Ca să vadă chipul celui ce-l visează ca ursit,
În speranţa preacurată că destinu-a hărăzit.

*

Cu steluţe albe-n plete şi cu pas vioi, zglobiu,
Coloraţi în verde, galben, ruginiu şi argintiu,
Fraţii se adună-n jurul bradului înmiresmat,
Din bojdeuca lui Undrea, pregătită de iernat.

Cântece şi voie bună larg răsună peste plaiuri,
Însoţite cu ecouri, de colinde şi buhaiuri.
Steaua de la răsărit, cristalină străluceşte,
Un An Nou îmbelşugat, lumii-ntregi îi proroceşte.

Acest articol a fost publicat în numărul 17

Lăsaţi un răspuns