Miriam Cihodariu

Monezi aruncate pe jos,
şi lacrimi de viciu în mâzgă,
plăceri mimate
şi zâmbete de plastic.
În fântâni ca asta se aruncă bani
şi se pun dorinţe trufaşe.
Un tic nervos : zâmbetul-grimasă
în scop minţit : apărare…
Ha! Îţi afunzi ghearele încovoiate
în noroi şi-l strângi în pumni -
- “adună-l pe tot” – îţi şopteşte umed în urechi
demonul oglindit
în fântâna nesecată de pustiu -
- “fiindcă ŢI-E FOAME!”.
Ai chipul crispat în rânjet
şi nu mai ţii minte
la ce te gândeşti.
Făra să ştii, o lacrimă de tribut
cade pe fund, sporind capcana de monede.
Se vroia a fi pură.
Ce dorinţă ţi-ai pus în noroi?