Fântâna timpului

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Violeta Câmpulungeanu


Cu zâmbet pal, a stelelor stăpână
Pune peceţi de taină pe inimi şi dorinţi
Doar sufletul se zbate-n cătuşele fierbinţi
Cu glas adânc de clopot vuind într-o fântână.

Se vars-un nor de lacrimi pline de amintiri
Spălând obrazul lunii de pudra din comete
Ce-şi fac tăcute rondul prin roiul de planete
Ca licurici de pază hrănind închipuiri.

Şi se răsfiră gândul în sute de spirale
Gonind spre împlinire, pe albe Căi Lactee
Turme de visuri albe, sub tăinuită cheie
Ca focurile sacre, vegheate de vestale.

Acest articol a fost publicat în numărul 2

2 răspunsuri

  • Un text foarte bun sub toate aspectele, prozodie ireprosabila. Domina romantismul cu elemente specifice ca intr-un cadru eminescian… luna, stele, reveria, etc.

    Ialin

  • Ma bucur ca glasul adanc al „Fantanii timpului” a avut ecou in simtirea ta de poet autentic, despre care voi scrie, desigur, intr-una din noptile albe ca sangele sepiilor lunare.
    Lucileta



Lăsaţi un răspuns