Violeta Câmpulungeanu

Atinge-mă iar cu liniştea ta
Şi-am să mai pot crede în şoapte
Dă-mi veşnicia, cu falduri din ea
Să-mi fac aşternut pentru noapte

Lasă-mi speranţa în clipa de-acum
În dorul cu iz amar de tăcere
Fă-mă să sper că la capăt de drum
Afla-voi cândva şi eu mângâiere.

Dă-mi libertatea s-amân cu un ceas
Glasul de clopot ce-anunţă sfârşitul
Fă-mă să trec peste soartă cu-n pas
Şi să mai văd înc-o zi răsăritul.