Eseu asupra senilității premature

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (12 voturi, în medie: 3,08 din 5)
Loading...

====================================

„Cum arăţi nu e tot ceea ce contează, crede-mă, sunt fotomodel. Cum arăţi o să te ajute, într-adevăr. Cum arăţi o să-ţi crească încrederea de sine. Cum arăţi o să te facă mândru de ceea ce eşti. “… spunea Philip Fusco, într-o conferinţă TEDx în New York.

Acum nu foarte mult timp, am jignit o persoană importantă din viaţa mea, spunându-i ca obezii sunt oameni complexaţi, fără stimă de sine. Cred că i-am spus un pic mai dur, dar cam asta e esenţialul. Respectiva persoană, care, dacă acum citeşte, îmi cer scuze din nou, s-a supărat pe mine foarte tare. Răspunsul ei, printre invective, a fost ceva de genul: „Şi dacă persoanele astea nu pot face nimic ca să slăbească, dacă au o boală?”. Ulterior am aflat că o altă persoană importantă din viaţa ei suferea de această problemă şi nu avea ce face. Încă o dată, scuze.

Am învăţat, de-a lungul celor 17 ani de existenţă, că modul în care arăți spune ceea ce eşti. Am aflat că există şi abateri de la regulă, dar, în mare parte, ideea e aceeaşi. Există zeci de fotomodele nemulţumite de felul în care arată. Înţeleg, e meseria lor, să arate bine… Dar uită ceva: cu interiorul cum rămâne? Pentru că interiorul trebuie să fie proporţional cu exteriorul, ca tu să fii o persoană frumoasă.

Frumuseţea fizică poate dispărea într-o clipă. Te loveşte maşina pe trecerea de pietoni şi ajungi în scaun cu rotile. Ce faci?

Îţi spun eu ce o să faci: o să rămâi cu ceea ce ai agonisit în interiorul tău până la acel moment. Dacă nu ai agonisit prea multe şi te-ai concentrat doar pe botox şi pantofi cu toc, vei simţi că viaţa ta s-a sfârşit.Te vei simţi mizerabil, o să îţi pui întrebarea: „De ce tocmai eu?”. Dacă nu ai fost prea umblat pe la biserică, vei pierde orice credinţă în divinitate. Avea Florian Pitiş un vers: „Când necazul te-nconjoară şi nu ştii decât să strigi/ Ţine minte, sfârşitul nu-i aici.”

Nu, sfârşitul nu e aici.

Partea bună (te încurajez să vezi partea bună a lucrurilor; altfel, ţi se vor trasa nişte dungi roşii pe buletin) e că frumuseţea sufletească nu dispare. E singurul tip de frumuseţe care nu e efemer. În cazul în care o iei pe arătură cu mintiuca, în interiorul tău, vei rămâne fericit, chiar dacă cei din jurul tău vor spune: „Săracul. I-a luat Dumnezeu minţile.”

Şi atunci se ridică urmatoarea întrebare: „Ce fac ca să mă dezvolt proporţional?”. Păi, e simplu. Bineînţeles că te sfătuiesc să cauţi dezvoltarea fizică. Dar nu uita: „perfectio in spiritu, perfectio in corpore”. Nu are rost să îţi înşir toate lucrurile pe care le poţi face pentru un corp armonios. Le ştii şi tu. Atunci, întrebarea esenţială se reduce la „ce fac ca să mă dezvolt pe interior?”

Răspunsul: citeşte. E singurul sfat pe care ţi-l pot da (“Reading makes you sexy”). O să vezi ce idei vor apărea şi ce idei vor dispărea din capul tău (daca va dispărea orice idee, îţi recomand să nu mai citeşti instrucţiunile de fierbere de pe spatele cutiei de lapte). Vei da măcar impresia că te duce capul. O să poţi purta o discuţie cu o fată pe internet şi nu vei debuta cu formula clasică „frumoas-o” ( la băieţi e „frumos-ule” sau „frumo-sule”?). Vei face tot mai mulţi paşi înspre tranziţia din individ în persoană. Să-ţi dau exemple de indivizi?

Cei care îşi atârnă la gât o zgardă de aur, îşi cumpără beţişoare de urechi de aur, au dinţi de aur, sau orice de aur care le depăşeşte greutatea corporală, sunt indivizi. Cei care dau muzica la maximum în maşină, astfel testând gradul de rezistenţă la seisme a străzii, sunt indivizi. Cei care scuipă pe drum, dar fără precizie, astfel încât flegma ajunge pe papucii tăi, sunt indivizi. Cei care consumă atât de mult lichid transparent de prune, încât se lovesc, în drumul spre casă, de fiecare stâlp de circulaţie sau de orice obiect care are formă, sunt indivizi dezechilibraţi. Cei care fac grătare în cimitir, sunt  indivizi care nu uită de omul care i-a hrănit atâţia ani, celebrând cu defunctul 1 mai, 8 martie sau 1 noiembrie (nimeni nu merge la cimitr de 24 decembrie, întrucât datul zăpezii produce grave disfuncţii erectile). Cei care bat covorul la 6 dimineaţa în faţa blocului, semnalizând astfel cât sunt ei de harnici, iar tu eşti doar un trântor care vrei să dormi cu 15 minute mai mult sâmbăta, ei bine, în viziunea lor, tu eşti un individ fără un scop în viaţă. O să observi că nu mă leg de cei care ascultă manele, prin simplul fapt că fiecare ascultă ce vrea. E ora 00.07. La magic fm e „Let her go”. Fir lung!

Acest articol a fost publicat în numărul 88

2 răspunsuri

  • In esenta, articolul tau prezinta un adevar. Fireste ca este parerea ta (despre indivizi), proprie si foarte personala. Scrii destul de frumos dar incearca sa fii obiectiv. Deduc faptul ca esti foarte pornit/a pe exterminarea „clasei indivizilor”, ceea ce este strict problema ta.
    Sa-ti spun un lucru, eu, din fericire, am o masina care, din si mai mare fericire, are un sistem audio stock exceptional iar intamplarea face ca mare mea pasiune sa fie…ghicesti? Da, muzica! Asadar, 90% din timpul pe care il petrec in masina ascult muzica si spre nemultumirea ta, la maxim. Nu ascult manele, nici Inna, nici metal. Ascult fix ceea ce imi place si fix cum imi place dar constat cu stupoare ca daca, din nefericire pentru umila-ti prezenta, drumurile noastre de pieton respectiv sofer s-ar intersecta, pe langa frigiderul plin, m-as mai alege cu 10 injuraturi, un buchet de prejudecati si in cele din urma o piatra in luneta. Pentru ca? Eu cred ca ai exagerat aici dar nu te fac nicidecum cocalar. Nu fi uimit de titulatura intrucat stiu bine sensul real de „individ”, exprimat subtile de tine. Deci, obiectivitate si 0 frustrari!

    Apoi, exista o eroare gramaticala colosala (toate erorile gramaticale sunt colosale atunci cand apar in „opera unui blogger” sau a oricui doreste sa-si publice intelepciunea, scriind in fata maselor) si anume: „Pentru a lasa un comentariu trebuie sa FI autentificat.” Poate nu am retinut exact formularea dar greseala este subliniata si rogu-te pasuieste-mi insignifianta fiinta de atotcuprinzatoarea-ti judecata si justitie nocturna.

    Am fost foarte sarcastic dar poti urma firul catre partea plina a paharului: Tu ai primit o lectie iar eu m-am simtit bine punand umarul la educarea noii generatii.

    Salut!

  • Trebuie sa ma corectez, ce fel de critic as fi daca m-as lasa in voia greselilor. „…exprimat subtil…”



Lăsaţi un răspuns