Electorală

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Dan Orghici

 

Cineva îmi strânge mâna…a devenit banal acest gest. Cum nefiresc ne pare să fim salutaţi pe stradă, urgent vin întrebările. Cine este, de unde-l cunosc sau întreb însoţitorul pe drum: „îl cunoşti”?

Atât de mult ne deghizăm încât nu ne mai recunoaştem pe noi, ne ascundem în faţa realităţii mascând ipocrizia într-aşa fel încât nu ne mai recunoaştem în propria deghizare, pierduţi sub chipul pe care vrem să-l oglindim. Minţim încât trăim propria minciună, uitând la un moment dat cine suntem; minţim pentru a fi alţii.

Acelaşi sentiment l-am simţit astăzi, astăzi când unii încercau să-mi vândă gogoşile minciunii. Nişte baliverne frumos împachetate, încât unii nici nu vedeau din cauza culorilor hârtiei, pachetul urât mirositor.

Hârtie cu multe feţe de parcă chinezeşti ar fi. Că doar chinezii, de mici sunt învăţaţi că au o faţă pentru sine, o faţă a lor, dar nu personală, o altă faţă pe care o arată lumii şi o cu totul altă faţă care este aceea reală. Cu totul, patru feţe de nu mai ştiu nici ei care le este adevărata identitate. Dar asta este la chinezi, toată stima, ridic pălăria în faţa miilor de ani. Vedeţi dumneavoastră, eu sunt român, iar la noi este zicala „ce-i în guşă şi-n…” poate de aceea ne şi spunem „români verzi”, ne coacem greu ori niciodată.

Îl recunoşti? mă întreabă companionul
Nu, îi răspund.
Păi era Cutărescu, vrea în parlament, îşi face campanie…

Zău că nu-l recunoşteam. Nu aveam cum, deoarece nici nu-l cunosc, darmite re-cunoştinţă, nu aveam cui, că nu-mi făcuse niciodată nimic. Şi cum aş recunoaşte o mască?

Dar el, el, ce vindea gogoşile minciunii, mă cunoştea?

Nu cred. Pentru el nu eram decât un posibil alegător (era să scriu virtual dar încă nu au inventat sistemul de votare pe calculator aşa că am scăpat măcar aici de mascarada publicităţii electorale) un nimeni, ce ar fi bine să înghită pastila aşa pe sec şi de se poate, fără prea multe întrebări, nemaipunând, că apa-i scumpă…

Aici ai greşit, dragă mască, eu sunt eu, un singur om ce nu-şi doreşte să fie confundat. Un individ în multa mulţime, dar sper eu, că unic în felul meu.

Cum vrei să te recunosc, domnule candindant, cânt tu nu mă cunoşti?

Acest articol a fost publicat în numărul 26

Lăsaţi un răspuns