Camelia Ciobotaru

Şi-n astă toamnă îngerii pictează
Cu aur frunzele în zborul lor,
Iar nori întunecaţi cerul brăzdează
Asemeni stolului aflat în zbor.

Pe ramuri fructele stau pârguite
Şi-aşteapt-al mâinilor frenetic zbor.
Două guriţe zâmbesc, pregătite
Să guste din preasfânt nectarul lor.

Poznaşi, un băieţel şi o fetiţă
Ar vrea s-ajute dar, vedeţi… nu pot!
Chiar cocoţaţi aşa, pe o lădiţă,
Au doar un metru cu pantofi cu tot.

În ochii lor e însă primăvară!
Şi păsările se opresc din zbor
Întrebându-se iar, a câta oară:
„E toamnă? Sau ne-a păcălit un nor!?