DULCE OBOSEALĂ

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––

Ne mângâiem tăcuţi cu mâini tremurătoare,
după ce ne-am purtat dorinţele spre cer,
făcând să uite timpul de-a lui numărătoare,
să uite să mai curgă, să-ngheţe în mister…

 

 

 

Ne odihnim privirea, doar ochii îşi vorbesc,
e rândul lor să-şi spună cât se iubesc de mult,
până ce dulce somnul, venind cumva firesc,
s-aducă multe şoapte… cu tine să le-ascult…

 

 

 

Şi înveliţi fierbinte, cuprinşi de toropeală,
am adormit zâmbind, ca doi bujori sfioşi,
sfârşind îngemănarea c-o dulce oboseală,
pe care am simţit-o, iubindu-ne setoşi…

 

Acest articol a fost publicat în numărul 65

Lăsaţi un răspuns