Drumul e lung şi caii îl ştiu

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––

Afară ploaia fremăta frumos
prin clinchetul de clopoţei
auzit numai de plante
care zâmbesc sclipitor din frunze.

Lutul cu setea de sare absoarbe apa,
florile privesc în ochii dimineţii
gureşe ca şi păsările de neastâmpăr,
ziua îşi pune amiaza să lumineze cerul.

Curcubeul arcuindu-se peste deal
îşi împrospătează culorile din râu,
toţi caii şesului ies la păscut
şi dau târcoale flămândelor iepe.

Cu nările lor aburite de tandreţe
cerul îl sprijină pe coamele lor.

Dincolo de pod la hanul vechi;
stăpânii lor povestind se cinstesc,
seara vine pe neaşteptate,
drumul e lung şi caii îl ştiu.

Acest articol a fost publicat în numărul 70

Lăsaţi un răspuns