Drosera
————————————————————————————–
Stropi grei de noapte
peste zidurile-ntunecate împroşcând
maşina salvării chelălăie bezmetic pe străzi alergând
spre mia de ochi ce veghează din pantă oraşul
Degringoladă paşi grăbiţi
tangram de umbre şi penumbre
raluri în şuier sacadat umăr a neputinţă ridicat
mirosul fricii gâlgâind prin dren sterilizat
pumnii crispaţi s-au desfăcut într-un oftat.
Privirea împăienjenită s-a împiedicat
de scorojitele petale-pereţi
ce în lumina crespuculară
se răsucesc zvâcnind sincopat
peste ultima convulsie
într-o prelungă şi apăsătoare tăcere.
Cu icnet sec valva metalizată se-nchide
glaciar peste amorfa carcasă.
Calmă Drosera şi întoarce spre noapte
strălucitoarea-i coadă de păun
ademenind zumzetul următoarei speranţe


