Doar copacii râd

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 4,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––-

primăvara nu reuşeşte să ajungă la inima pământului
nici la inimile oamenilor
doar câteva lacrimi de verdeaţă şi frig
frig şi dinspre inimile oamenilor
oamenii nu au recunoscut Marea Înviere
 
doar copacii râd spre cer cu gurile pline de flori
mărturie a retrăirii Miracolului
 
cuvintele nu au primit Cuvântul
cuvintele se războiesc în presă, pe străzi, în case, oriunde-
războiul nu este al tuturor
dar toţi sunt puşi la zid
capetele stau plecate
a păcat?
a ruşine!
ruşinea unui război care nu este al lor
războaiele nasc patimi
patimile muşcă din inimi
inimile!?…
 
în război puţini strategi
strategii sunt reduşi la tăcere de tunetul luptei
care nu este a lor
nicio glumă nu luminează tăcerea
tăcerea se încruntă şi se învăluie în întuneric
întunericul devine tăcere
tac foile de hârtie
şi creioanele tac
până şi gândul se ruşinează şi… tace
 
doar copacii râd cu gurile pline de flori spre cer
cerul?!…
tot mai larg cu fiecare zâmbet
cerului nu-i plac războaiele
nici patimile nu-i plac
oamenilor nu le place cerul
prea larg pentru cuprinderea lor…
prea zâmbitor, prea cald, pentru inimile lor pătiminde…

Acest articol a fost publicat în numărul 55

Lăsaţi un răspuns