Luminiţa Cristina Petcu

Am toate motivele să-ţi răspund
pentru că momentul prezent este aşa cum este
întotdeauna acelaşi,
precaritatea destinului, la unii
vine tocmai din conflictul cu nevăzutul
în locul în care îngerul devine înger
şi cosmosul, om,
în rest tot ce urmează sînt detalii, dezvoltări
cazuri şi cuvintele celor care au trăit cu mintea sortită recunoştinţei,
altfel îmi spun că norocul are forma minţii
şi cel mai bine vezi cu ochii altuia
cum se-ntoarce gîndul meu spre tine,
de data asta chiar port podoabe şi mirodenii
întocmai ca un personaj din Kobo Abe
o porţiune de palmă, de încheietură,
un nor subţire peste faţa lunii
la ceasul cînd se crapă de ziuă
aş putea oare să nu mă simt fermecată?
un suspin, ai zis, nu eram sigură…
precum tînguirea muezinului
în dimineţi care ard cu atîta sfială
încheietura de taină a gîndurilor

dezleg ierburi şi deşi pare neverosimil
le redau foşnetul tău…