Violeta Câmpulungeanu
(membru al juriului Concursului “Visul” – 2007 )

Ca să pot trece râul orpheic
Luntraşul hâd, ca plată mi-a cerut
Bucuria ascunsă sub pleoapa de-ntuneric
Sfârşitul de şoaptă-ngânat de-nceput.

Purpura din corole surprinse pe-nserate
De vântul ce le-adoarme în braţele-i de mire
Răgazul de-aşteptare al inimii ce bate
În târziul din noapte secunda de-mplinire.

Surâsul blând al mamei, ce-şi leagănă odorul
În ritmul unui cântec de la-nceput de lume
O lacrimă curată ce-şi caută izvorul
În marea de durere ce nu mai poartă nume.

Răspunsul meu, dus de ecou prin noapte
A sfărâmat tăcerea în pulberi de onyx
Şi a rămas luntraşul, stăpân undelor moarte
Să-şi poarte-nsingurarea, plutind pe râul Styx.