Din năvod

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

De la o vreme, doar dimineţi necunoscute îmi bat în geam
şi-apoi repede fug nelăsându-mi nici măcar răgazul
de-a ieşi din larga pijama flauşată a confuziei
pentru a-mi îmbraca uniforma convenţionalului
în care pot să urc şi să cobor în ritm sisfic monoton
treptele zilelor.

Şi îmi mai pare uneori că pe străzi doar eu şi lumina
-preocupată mai mult să-şi răsucească-n plete mâţişori –
paşii la-ntâmplare ni-i purtăm
îndeaproape secondate de setterul vânt
de colo-colo alergând şi-ncurcându-se adeseori
în acele ceasornicului gării indicând ora demult trecută
într-un zadarnic efort corector.

Şi curge ziua calmă-n depărtări cu pescăruşii lunecând pe unde
sub albele priviri răsărite din trunchiurile scurtate de gât
ale urmaşilor lui Sancho Panza
ce-au năpădit ca guşterii la soare terasele mirosind a hamei
să-şi exerseze de sub scutul stăpânului de la străbuni moştenit
măiestria loviturilor în lupta cu ale timpului mori de vânt
grăunţele vorbelor nicicând ascultate măcinând.

Şi-n năvodul cu ochiurile-i largi împletite din golurile tăcerii
ce tot mai strans mi se înfăşoară pe trup
îmi las întruchiparea de fum
şi gândul strecurându-mi plec să zbor
printre petale de zarzăr şi cireş.

Acest articol a fost publicat în numărul 43

Lăsaţi un răspuns