Dimineaţa**

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (6 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––-

Sânii tăi doi cantalupi
sar din coşul pieptului,
şi ies din aşternuturi,
i-am atins cu ochii şi cu palmele,
apoi i-ai retras.
Obrazul în somn îţi era tandru,
pesemne visul te-a adâncit în iubire
şi ai dezgolit coapsele,
să odihnească lasciv peste razele lunii.
Ţi-am sărutat un umăr
şi mi-ai acoperit buzele cu degetele,
aşa ca din impuls fără să vezi.
Nu ştiu în ce măsură noaptea
a fost o umbră de plăcere,
dar dimineaţa m-a învins
cu o bucurie pe care n-o ştiai.
Când ochii abia mai absorbeau lumina
m-ai lenevit cu un sărut
şi aerul dintre noi a început să vibreze.

Acest articol a fost publicat în numărul 61

Lăsaţi un răspuns