Camelia Ciobotaru

Opt scaieţi a adunat,
Pisoiaşul meu vărgat,
Pe codiţă şi botic,
Şi-acum scânceşte un pic.

Se tot uită rugător,
Cerând parcă ajutor,
Dar se teme c-o să-l doară
Şi s-a ghemuit afară.

I-am vorbit, l-am mângâiat,
De scaieţi l-am curăţat,
Dar, vă spun cinstit, n-am vrut
Din blăniţă când i-am rupt!

Acum pare peticit,
Ca un preş vechi şi tocit.
Vai de el, bietul pisoi!
Ce să fac? Îmi spuneţi voi?

Că de-l tund c-un foarfece,
O să pară… şoarece!