Dilemă de mai

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––

Pomii ninşi de promoroaca
Unei dimineţi de mai
Stau uimiţi de împietrire
Şi visând a prăpădire
Au pornit să se închidă
Ca într-un serai.
“Se zvonea că iarna-i gata”
Spuse unul mai timid
“Când colo, să vezi tu, frate,
Iarăşi noi albim
Până ce şi prunul cela
Care-i arţăgos…
A capitulat sărmanul…
Totul e pe dos…!
Cum socoţi tu că-i posibil
Să ningă în mai?…”
Un gutui la fel de tânăr,
Foarte răzvrătit
Se-apucă atunci să strige
Cu-n glas chinuit:
”Vai puieţi, degeaba plângeţi
Voi ce astăzi aţi albit…
După cum se vede treaba
Iarna nu ne-a părăsit…
Şi chiar dacă nu mai bate
Crivăţul cel fioros
Totuşi nu putem să credem
Că vine un timp frumos! ”
Şi-n vâltoarea asta mare
Pe când toţi se întrebau
Un cireş c-o voce tare
A-nceput să-ndemne-n zare
Lumea la povăţ:
“Ascultaţi cum este treaba
Dacă vreţi ca să scăpaţi
Şi în frigurile iernii
Voi, să nici nu mai intraţi…
Vom tocmi o vrăbioară
Cu-o scrisoare să se ducă
Către buna primăvară
S-o invite, s-o aducă
Şi regină să ne fie
Peste întreaga câmpie
Să putem vedea şi noi
Gândăceii din… trifoi ”
Şi-au trimis precum se ştie
Vrăbiuţa cu-o hârtie
Cu o invitaţie
Ca o incantaţie…

*

Şi-aştepta livada toată
Vrăbiuţa să se-ntoarcă
Pănă ce-ntr-o bună zi
Unii dintre pomi zării
Că de fapt au înfrunzit
Şi că vara… a venit
Şi-ntrebându-se uimiţi
Când au fost ei înfloriţi
Au descoperit pe dată
Cât de “ninşi” erau odată…

Acest articol a fost publicat în numărul 44

Lăsaţi un răspuns