Despre patriotism

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––-

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte patriotismul drept sentiment de dragoste şi devotament pentru patrie şi popor, statornicit în decursul istoriei. Analizăm istoria care ne-a însoţit prin bunici, prin părinţi şi care ne însoţeşte azi prin trăirea noastră şi spun că poţi şi trebuie să fii patriot numai şi numai dacă eşti privit ca cetăţean şi nu ca un ins din mulţimea de inşi.

 

M-a întrebat pe mine ca cetăţean cineva dacă vreau să se desfiinţeze partidele politice? Regele Carol al 2-lea le-a desfiinţat cu de la sine putere sfidându-i pe românii pe care îi considera inşi. Faptele sale bune au fost pălite de acest gest antidemocratic şi din clipa aceea nimeni n-a mai dat doi bani pe democraţie  în ţara ( şi) a mea.

 

M-a întrebat Ion Antonescu pe mine, cetăţeanul român, dacă sunt de acord să conducă ţara mea singur, fără parlament? M-a întrebat pe mine când a dat ordin scris să ucidă evrei sau să-i deporteze pe ţigani în Transnistria? M-a întrebat dacă am fost de acord să vândă către nemţi cereale, petrol şi animale vii sub preţul pieţei sub deviza mincinoasă „Totul pentru front, totul pentru victorie!”? Frontul  cui, victoria cui? Faptele sale bune pălesc în faţa sfidării pe care a manifestat-o faţă de popor. Nu m-a întrebat, pentru că eu eram doar un ins din şirul de inşi ai unei ţări numită România.

 

M-a întrebat cineva dacă sunt de acord să schimb monarhia cu republica? M-a întrebat cineva dacă sunt de acord cu alungarea regelui Mihai? Nu, pentru că şi comuniştii m-au privit ca pe un ins şi nu ca pe un cetăţean. În numele meu, dar fără să mă întrebe, democraţia populară a ucis, a chinuit şi a înjosit floarea românismului.

 

M-a întrebat pe mine cineva dacă vreau regiuni în locul judeţelor? Nu m-a întrebat, cine se mai împiedică azi de inşi? Şi, uite-aşa, mulţi  români au ajuns să se întrebe ce-i patriotismul şi la ce este el bun.

 

Mulţi români părăsesc ţara lor cu ură, căutând, uneori zadarnic, prosperitate în alte ţări. Îmi dă cineva seamă de încălcarea legilor pe care înşişi conducătorii mei le dau? Nu, pentru că eu sunt cantitate neglijabilă, un ins! Îmi pun biruri după vrerea lor, îmi impun legi pe care nu le iubesc, ori, o lege nu-şi atinge scopul dacă nu este făcută de popor, în spiritul dreptăţii şi al adevărului. Vine jupânul FMI şi îmi spune ce şi cum să fac în propria mea casă, în cârdăşie cu dictatorul de azi, dar inşii înţeleg că nu este firesc şi se răcesc de ţara care nu-i consideră cetăţeni. Ce s-a stricat în peste şapte decenii, nu se poate repara curând.

 

Să fii considerat ins, dar să-ţi pese de ţara şi de poporul tău este patriotism sau nebunie? Poate… amândouă!

Acest articol a fost publicat în numărul 62

Lăsaţi un răspuns