DESPRE CRIZA CAPITALISMULUI

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––––-

Karl MARX a prevăzut autodistrugerea capitalismului şi de atunci, la fiecare criză, economiştii îi dau dreptate. Uită cu toţi că acest tip de societate este mereu în criză şi că nivelul şi gradul de răspândire sunt inegale. Mai uită economiştii că altă formă de dezvoltare economică viabilă nu există şi că experimentul comunist a dat faliment în mai puţin de un secol. Trăsătura cea mai pregnantă a omului este LĂCOMIA. De mici întindem două mâini, deşi avem o singură gură. De vreo sută de ani se fac afaceri şi din decesul omului, afaceri care nu sunt de ici de acolo. Băncile sunt expresia arhetipală a lăcomiei şi de aici ni se trag multe! Au apărut apoi speculatorii, au apărut bursele, preţul este stabilit la bursă de către cei puternici. Când gradul de lăcomie creşte, piaţa rămâne în urma lăcomiei, speculaţiile nu mai ţin cont de nevoile sociale şi se rupe echilibrul social; l-am numit echilibru pentru că nu găsesc alt termen, poate este mai corect să-l numim echilibru convenit de părţi. S-ar putea crede că lăcomia este apanajul celor foarte bogaţi şi că numai aceştia ar profita de ea. Fals! Lăcomia se manifestă şi în rândul maselor organizate în sindicate şi care, prin lupte lungi şi grele şi-au câştigat dreptul la lăcomie. Guvernele şi patronatele neguvernamentale le-au oferit pentru liniştea lor drepturi mai mari decât li se cuveneau. Bogaţii au luat cu două mâini, sindicatele cu două mâini, deşi, repet, aveau fiecare o singură gură. Minciuna a ţinut până când alte ţări începeau să se dezvolte şi erau competitive pentru că patronatele, inclusiv guvernele se mulţumeau cu puţin, sindicatele erau slabe în faza lor incipientă, luptau, dar fără să obţină drepturi mai largi. Şi s-a produs criza! Azi, ţările din grupul BRIC, Brazilia, Rusia, India şi China cunosc o puternică dezvoltare. Mâna de lucru este cu mult mai ieftină decât în ţările puternic industrializate, tehnica este apropiată sau chiar egală în unele domenii cu a ţărilor bogate, lăcomia patronilor încă ponderată şi iată criza contemporană! Produsele lor se vând mai ieftin la aceeaşi valoare de întrebuinţare, americanul sau neamţul nu mai stă la îndoială şi cumpără produse şi servicii mai ieftine şi cel puţin la fel de bune. Pentru a îmblânzi efectele crizei, guvernele din ţările foarte dezvoltate vor trebui să găsească soluţii pentru a tempera goana după avere a bogaţilor, dar şi să-i convingă pe sindicalişti să se mulţumească cu venituri mai mici şi să accepte mai uşor şomajul. Până una alta şi popoarele din ţările care cunosc o mare dezvoltare acum vor dori salarii mai mari ca să-şi cumpere case şi mobile, aparate electrocasnice, vacanţe, deci concedii mai lungi şi zile libere mai multe,  condiţii mai bune de muncă, şomaj în cuantum sporit, pensii etc. O parte din creşterile economice din ţările BRIC sunt creşteri false, iar aceasta va conduce la o nouă criză. De exemplu, în China s-au construit sute de mii de apartamente în care nu locuieşte nimeni, iar când ştii că un constructor mai dă de lucru la şase salariaţi, vezi câtă muncă în gol, fără profit, fără logică! Guvernele ţărilor în curs de puternică dezvoltare vor ceda până la urmă în lupta cu sindicatele, patronatele la fel, exact pe aceleaşi principii aplicate în ţările care sunt azi în criză. Firesc, producţia în aceste ţări care vin din urmă va creşte mai lent şi se va încheia un nou ciclu al crizei mondiale!  Peste ani va fi iarăşi criză, chiar şi România va creşte producţia agricolă şi industria alimentară la preţuri mai mici, în detrimentul unor mari producători de azi, având în vedere că cele patru ţări din grupul BRIC vor cumpăra de pe unde se găseşte mai multă hrană şi ceva mai ieftină. Economiştii îşi vor aminti de Marx, viaţa pe Pământ curge! În istoria omenirii, cândva îşi disputau locul de putere economică mondială Anglia şi Franţa, au venit la rând Germania, Statele Unite ale Americii, Japonia, Italia, iar  Rusia le-a urmat consecventă. Să amintim aici şi de tigrii Asiei de sud-est. Azi ne minunăm de cele patru ţări, mâine ne vom minuna de altele. Nimic nou sub Soare, ce a fost va mai fi!

Acest articol a fost publicat în numărul 62

Lăsaţi un răspuns