Despre cartea lui Valeriu Barbu

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

 Maria Tirenescu

Valeriu Barbu (Dandeş Ganea) mi-a trimis cartea lui de debut. Cartea cu titlul „Din cioburi”, versuri, a apărut la Editura „Nelinişti metafizice” din Constanţa în acest început de an.

            În cele 216 pagini sunt cuprinse 188 poezii, toate publicate pe www.poezie.ro, www.europeea.ro şi www.bocancul-literar.ro. Tehnoredactarea a fost făcută de Mariana Fulger. Coperta s-a făcut după un model creat de Emil Dănuţ Badiu.

           

            Pe pagina 3 scrie:

            „Dedicat ţie,

            Mulţumesc tuturor celor care au făcut posibilă apariţia acestui volum, inclusiv maşinistului din tipografie…!

            Valeriu Barbu”

  dscf1189.jpg

             Volumul e prefaţat  cu articolul lui Florin Caragiu, publicat, în 15 decembrie 2007, pe Agonia având titlul „Lângă colind㔠– traiectorii ale poeziei lui Valeriu Barbu.

                         (poate fi citit la adresa: http://agonia.ro/index.php/article/1758474/„Lângă_colindă„)

            „Cuvântul din urmă” este semnat de Mariana Fulger, cea care primea prin scrisori textele şi indicaţiile lui Valeriu şi, cu mult suflet, le redacta pe calculator. (De la Mariana le primeam, prin e-mail şi le postam pe site-urile la care nu avea acces.)

             Citez din acest „Cuvânt din urmă”: „ Poet al imaginilor şi imaginarului, având în suflet un cer de trandafiri şi măiestrie ce duc pe aripi cuvinte şi mulţimi de creioane scurtate de trecerea în trupul lor şi al hârtiei şi loturi de altele noi, Valeriu ne încântă în fiecare săptămână cu versurile sale de o notă aparte prin intermediul scrisorilor trimise din locul înconjurat uneori de privirea haină a deznădejdii, alteori, de lumina din ochii uriaşului blând speranţa care priveşte printre gratii lăcrimând, văzând cât de singur e, cât sunt singuri oamenii, uneori, în spaţiul lor strâmtat de dimensiuni, dar cum sufletul îşi întinde rădăcinile şi aripile spre adâncul şi înaltul Universului.” 

              Nu poate fi trecută cu vederea densitatea textului. Numărul foarte mare de poezii incluse, scrise cu dimensiune mică, folosind spaţiul cu minuţiozitate. Cititorii lui Valeriu ştiu că poetul e ironic, autoironic, transformă în poezie tot ce vede, toate informaţiile care îi parvin.

              Îi scriam lui Valeriu, îi trimiteam şi îi trimit copii ale textelor apărute pe site, dar, mai ales, îi trimit comentariile primite la textele lui. I-am trimis şi texte ale altor poeţi pe care ştiam că îi citeşte. Astfel, am avut prilejul să-l cunosc mai bine, să aflu care sunt preocupările lui… Despre unele, voi scrie aici.

                 Scrisul lui Valeriu dezvăluie o personalitate sensibilă, un om ironic, tenace, deosebit de activ, un spirit practic, întreprinzător. Mi-a expus pe larg care e situaţia lui, motivele pentru care este acolo, dar şi speranţa că nu va mai sta mult în acel loc. Este un om activ, harnic, care a lucrat mult, chiar muncă fizică.

                 Valeriu mi-a scris că în prezent lucrează în bibliotecă şi se ocupă de revista care tocmai s-a lansat odată cu cartea lui.

              Ce mi-a mai scris? „Nu am teamă decât de Domnul. Teama de copii am, pentru ca îi iubesc. Mă înclin viitorimii… Visul meu neîmplinit e să fi fost educator la grădiniţă, sau învăţător…”  Cine îl poate caracteriza mai bine decât face el însuşi? „În firea mea sunt sincer, nu mă ascund, ci sunt temeri, neputinţi, căutări…” „E o poezie fragmentară, flash-uri, trunchieri, stări de agregare, planuri răsucite…” „Sunt dispersiv, nervos, mobil, curios, deschis ca o vena, mistic, ironic…” 

               Am primit, pe adresa de e-mail, o adresă la un site al lui Valeriu, un site de unde puteţi afla mai multe despre el. www.valeriubarbu.piczo.com

                Valeriu scrie. Pentru un nou volum de poezie. Dar despre acesta, mai târziu. 

Acest articol a fost publicat în numărul 18

Lăsaţi un răspuns