Democraţie?

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (7 voturi, în medie: 4,43 din 5)
Loading...

Dan Orghici

 

Ce înseamnă democraţia ? Un franţuz (că tot bate vântul francofoniei pe mioritice plaiuri), spunea că democraţia este libertatea de a face tot ce vrei, cu condiţia auto- impusă, de a nu îngrădi libertăţile celorlaţi, sau cam aşa ceva. Nu este, sigur, maxima ce descrie în totalitate perfecţiunea democratică, iar persoana ce o rescrie o simte cel mai bine.

Ce am cu definiţiile acum? Păi am. Mă duc să cumpăr ziarul, pornesc „tembelizorul”, povestesc cu un amic, caut ceva pe internet. Inerent, dezbateri politice, frate!

Peste tot, doar un cuvânt preponderent:- „Jos”. În cazul în care sunt mai multe, se aud în următorul fel: -„Jos cu ei că-s toţi mişei”. Adevărat că mass-media este o altă faţă a democraţiei. Este demn de un formator de opinie, mânuind fie în scris, fie la microfon sau în faţa „camerei de luat vederea” opinia publică, să ne arate greşelile, să demaşte minciunile, să arate unde şi cum greşesc aleşii noştri.

Dar nedemni sunt mânuitorii de bombe false, pe care le aruncă doar ca să poată urla cât îi ţin plămânii :- „ex-plo-dea-ză!?!”, uitând apoi de ceea ce au spus sau scris, de parcă nu au făcut nimic. „Amnezie de coloratura intereselor” aş denumi-o de aş fi cel ce pune diagnostice. Nefiind, îi denumesc „mişei”. Democratic pentru mine este nudismul trupesc sau pictoral; nudismul intelectual mă lezează nefiind democratic. Îmi îngrădeşte libertatea, acel ce doar priveşte problemele şi nu vine cu soluţii pentru rezolvarea lor. Lezat mă simt când sunt distruse lucrurile bune, când doar vorbesc şi nu aplică soluţiile găsite.

De şaisprezece ani încoace, aproximativ după patru luni de la fiecare noi alegeri, devenim permanent nemulţumiţi. Am vrea scrutinuri din două în două luni, chiar şi atunci ar trece prea mult timp să fim de acord cu cei cărora le-am acordat încrederea. Prea multe promisiuni neonorate, îngrădiri de tot soiul, lipsiri de libertăţi. Democratic ?

Nu mă înţelegeţi greşit, stau pe acelaşi calapod cu dumneavoastră. Şi eu m-am săturat de medici care ne consideră bolnavi prefăcuţi, prescriind pompos pe o reţetă compensată (nu) H2O „preparatul fraţuzesc”. Îmi stau în gât acei poliţişti care-şi pătează uniforma, nu cu mâncare sau cerneală ci prin felul în care îţi rezolvă problemele (să nu mai…). Ori poate nu aţi auzit de ” prinde hoţul şi adu-l la noi”, că de l-aş prinde nu ar veni el singur să mă denunţe că l-am bătut…

Sătul sunt de funcţionăraşi ce nu-şi fac datoria (plătiţi curentul, gazul,etc, şi vă veţi sătura şi voi, dar cred că sunteţi deja). Îmi este lehamite de poliţistul comunitar din holurile instituţiilor…mai toţi sunt parcă prinşi în cuie de un scaun, iar codul bunelor maniere l-au uitat înainte de a-l citi. Toate acestea fac din maxima franţuzului o farsă, nemaipunând la socoteală că toţi, din buzunarul nostru sunt plătiţi. Asfel arătând partea văzută a gheţarului, cealaltă (corupţia în sine), rămânâd bine ascunsă undeva la subsol, la fel ca toţi şobolanii.

Cu toate astea mi-am exprimat opinia, alesu-i-am iar, la fiecare patru sau cinci ani şi din nou o voi face, Atunci mă întreb, de ce ajungem să nu îi mai vrem? Ori, noi nu ştim ce înseamnă un om politic? Ori ei nu ştiu ce să ne mai promită apoi să nu facă? Sau poate ne dorim ce nu avem, adică adevăraţii oameni politici. Am tot trăit la „sinergii”, de „becalisme” sătui suntem,”vadimiade” tot citim, dar de trăit, pe când mai bine? Se vede că suntem „vanghelizaţi” cu toţii, se vede că dorim prea mult, iar ei nu au ce oferi. Pur şi simplu cred că au murit mamele care năşteau adevăraţii oameni, oameni care să devină ulterior politicieni cu adevărat devotaţi conştiinţei şi celor ce i-au investit. Un proverb zice: „cum îţi sărezi aşa mănânci”, se vede că politicienii noştri au doar sare, paprică iute şi piper, nicio legumă sau vreun alt condiment, să nu mai zic de vreo bucată de carne… picantă viaţă!

În cele scrise, nici eu nu am fost prea democratic, am încălcat prezumţia de nevinovăţie şi totodată libertatea de a…minţi. Dar nu eu strâng milioane de mâini la patru ani sau cinci…Eu fac doar politica bunului simţ.

Dar (veşnicul dar) … nici noi nu suntem cei ce cu sfinţenie respectăm maxima. Vrem libertăţi omiţând pe cât se poate, că fiecare libertate atrage după sine inevitabil, o nouă obligaţie sau poate chiar mai multe. Am câştigat cu preţ plătit în sânge, dreptul de a vorbi liber, uitând autocenzura. Putem călători unde dorim, dar nu mâncând lebede. Putem alege sau putem fi aleşi, dar nu devenind tirani. Suntem nevinovaţi din faşă în legi, dar de putem nu respectăm (asta doar la cei cu … se referă) justiţia…şi aşa…

Proprietatea ne este repectată, la fel şi intimitatea, de ce să nu furăm sau să-l pozăm pe altu’ cum se roagă. Şi cel mai simplu gest, acel de a pune o hârtie la tomberon, este un exerciţiu de democraţie, deoarece aruncată te miri pe unde, încalcă dreptul celorlalţi de a trăi curat. Aici ca şi în alte multe locuri probabile, mai sunt destule de învăţat.

Democraţia este ” libertatea de a face orice, fără a încălca libertăţile celorlalţi „

Oare avem demnitate? Putem citi o grămadă de ziare, ne putem distra cu „cenaclul secu’- morbist”, putem râde sau plânge când vedem cât ne costă integrarea europeană (cu toate că la şcoală învăţat-am că România este situată geografic în centru Europei, ori fost-au minciuni comuniste), atâta timp cât nu avem curajul să nu mai facem ceea ce pe noi ne deranjează. Asta e. Ne încălcăm până şi libertatea de a nu face rău

Libertatea de a mă naşte, trăi, gândi, acţiona liber înseamnă pentru mine democraţie. Act demoratic fac când strig ” huoo „… Dar şi mai democratic este să-i ajut pe cei din jur. Liber sunt să pun etichete, dar democratic? Şi să promit e liber, dar să nu mă ţin de cuvânt ? Aici din nou ar trebui să intervenim. Cum? Nu numai perfăcându-ne că am înţeles definiţia dar şi aplicând-o. Fiecare la locul său. Reînvăţând codul bunelor maniere, arucând la gunoi starea de indiferenţă, mişcând inerţia în care mai nou ne complacem. Puterea de a nu ascunde adevărul (oricum cândva va ieşi la suprafaţă), semeţia de a ţine capul drept pe umeri.

Libertatea de a face tot ce vrei fără a îngrădi libertatea celuilalt, înseamnă democraţie, iar mie îmi pasă. Seninătatea de a schimba lucrurile pe care le poţi schimba, puterea de a nu le schimba pe cele ce nu se pot schimba şi înţelepciunea de a face diferenţă între ele. Democraţia în adevăratul sens al cuvântului, înseamnă şi înţelegerea făcută cu gura, ca ea să tacă atât timp cât inima este supărată.

De rest, eu sper ca floarea democraţiei să aibă grădinari destoinici, care să nu lase buruienile să o năpădească, altfel nu cred că vom urla precum câinii, nici bateriile nu ni se vor descărca (cum vrut-a şapte case) până la următoarele alegeri. Atunci sper ca toţi să măsurăm de două ori şi să tăiem o dată şi bine.

Cu speranţa că am scăpat de sinergia faptelor, că vom vedea vreodată luminiţa de la capătul tunelului, mă repet ” DEMOCRAŢIA ÎNSEAMNĂ LIBERTATEA DE A FACE TOT CE DOREŞTI, FĂRĂ A LEZA LIBERTĂŢILE CELORLALŢI ! „

Acest articol a fost publicat în numărul 5

Lăsaţi un răspuns