Silviu Someşanu

Se tot întinde oceanul între noi
Şi tot mai multe ape prind a-l umple,
De parcă-i cerul prăbuşit de ploi
În toamna ce m-apasă dinspre tâmple.

De atâta vârstă înflorind aştept
Minunea ta să îmi destrame visul,
Că-mi înverzise ram de mirt în piept
Prefigurând în chaos paradisul.

Ca o pasăre cu aripile-n sus
În zborul oblic ai tăiat tăcerea,
Un soare răsărise la apus
Sub paşii care măsurau căderea.

De voi ajunge acolo unde nu-s
Decât acei ce trec ca heruvimii,
Printre grădinile olivilor ascuns
Îti voi trimite visul meu cu crinii.