DE-O VEŞNICIE

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 4,50 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––-

Parcă de-o veşnicie, trăim ca două maluri,
ce n-au încă vreo punte să le aducă-aproape,
poate doar apa lină, cu şoaptele-i din valuri,
să stingă depărtarea, distanţa s-o îngroape…

 

 

Sunt malul care-ţi toarce din caier de poveste,
eşti malul ce m-ascultă, lăuntrică visare,
iar între noi e apa, ce mesager ne este,
când uneori mai face din undele-i cărare…

 

 

Sunt malul cu iubire, eşti malul cu speranţă,
eşti malul ce priveşte, sunt malul care cheamă,
iar între noi imperii de vise, blând se-agaţă,
de vremea ce se scurge, şi firul îşi destramă…

 

 

Parcă de-o veşnicie… am şi uitat de când,
suntem aşa de-aproape, şi totuşi prea departe,
putem ruga doar apa, şi ea, dac-o fi vrând,
să fie puntea noastră, tot drumul ce-l străbate…

Acest articol a fost publicat în Numărul 68

Lăsaţi un răspuns