Culori gingaşe strânse într-o împletitură

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (14 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––––

Îmi creşte o toamnă, amară,
sub pleoape,
ca un semn de întrebare răzvrătit, de ce toate acestea?
doar sunt oameni care cutează chiar mai mult
decât sunt în stare să suporte,
credeam că existenţa e la mâna mea
negasem chiar şi moartea,
acum am ajuns să locuiesc în ea
vinovată de mine însămi,
deşi…cel mai greu îmi e să nu uit cine sunt
şi ce este în mine statornic
precum ajunul acestei zile, nemăsurată încă de bătrînii arţari
în foşnetul cărora există, desigur,
un farmec fără seamă, chiar dacă râd ca o nebună
şi-mi bat joc de rătăcirile mele,
vântul îmi va şterge urmele, nimic mai firesc,

însă niciodată setea de mâinile tale,
când îmi ating sufletul, pe malul dinspre viaţă…

Acest articol a fost publicat în numărul 41

Lăsaţi un răspuns