Silviu Someşanu

Îmi curge versul prin cuvinte
Cu vibrantă nerăbdare în rânduri,
Pregătite să ajungă la ţinte
Ca nişte săgeţi otrăvite de gânduri.
Înainte să le prind armonia pe strune
Le stropesc cu agheazmă fierbinte.

Pe nesimţite aerul tandru se schimbă
Cu o vagă aromă de vin şi fluturi,
O iubire cleioasă se întinde pe limbă
Pomii luminii sunt copţi, să-i scuturi.
Peste tortul amirosind a alune
Tăcerea adoarme sătulă şi cuminte.

O răzvrătire arde să se frângă
Şi curcubeul e-n rouă după soare,
Când macii cer câmpiei lacrimi, să plangă
Va trece vara şi mor fără răcoare.
Tu eşti în interiorul vieţii o mireasmă
În care se-nvăluie fecioarele la nuntă.

Visul se plimbă prin nopţile de miere
Cu mirese furate pentru totdeauna,
Pană-n dimineaţa argintului din coliere
Când pleacă să se culce între trestii luna.
Şi caii adorm în picioare, visare fantasmă
Cu zâne şi călăreţii rămaşi cu inima frântă.