Cu excepţia culorilor ruseşti

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (7 voturi, în medie: 4,71 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––

Habar n-am dacă fiecare om are daimonul său
sau nu, ştiu doar că dincolo de forme
îmi place vîntul, toamna cînd deschizi
uşile pereche şi ploaia îţi biciueşte obrazul obosit
oricum e prea tîrziu să mă mai ascund
după ceea ce vreau să aud …
„ceea ce se schimbă” poate că e un fel de înger
care vine odată cu liniştea unei duminici
de aprilie, deşi cîteodată
din prea multă admiraţie pentru arabescuri
obişnuiesc să închei simplu…in deserto
acest mod de-a gîndi, fără nici o teamă de adevăr
ce altceva…decît un licăr de dragoste
îmbătat ca-n vremurile bune de zbor
fremătînd poate şi fie numai în gînd sau
într-un mod retoric, chiar dacă tu…ai
nouăzeci şi nouă de motive de disperare
care m-ar putea costa viaţa
sau dimpotrivă sensul acestui moment
cuprins între zero şi infinit.

Totul, pînă la urmă e la fel ca înainte
numai secundele se rostogolesc în prăpastie
iremediabil de tulburi şi mai reci
ca gheaţa din imperiul morţilor.

Acest articol a fost publicat în Numărul 68

Lăsaţi un răspuns