Silviu Someşanu

Nimic nu este cum a fost
Mirosul fânului cosit s-a dus,
A mai rămas un avanpost
Pe tavă, sufletu-mi adus.

La ceasul verii când visează
Tăcerile-n cuvintele uitate,
Dorinţa arde-n flăcari, o amiază,
Spartă-n clipe de singurătate.

Ploile nu vin, e secetă-n stele
Adoarme visul pe poteci pierdute,
Fantomele-s închise în castele,
În luptă nu mai sunt redute.

Noi plecăm pe drumuri ocolite
Aripile pentru zbor-s frânte,
Dar avem inimi puternic răscolite
Cu timpul nemilos să se înfrunte.

La Dumnezeul tată, fiu şi duh
Să ne rugăm cu toţii pe pământ,
Ca ploile luminii din văzduh
Să ne inunde cu dragoste-n cuvânt.