Cu Bulă-n Europa

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Ioan Crişan
(Trofeul „Visul” 2007
text premiat)

cristi.jpg

 

– Ascultă la mine, băiete, că nu te mint! Intrarea asta în Europa i-a bucurat pe câţiva, dar i-a şi dărâmat pe unii. Numai câte cazuri cunosc eu…

Celălalt pescar, care tocmai îşi băga o ţigară între buze, nu răspunse. Se uita cu ochii mijiţi la plute.

– Cunosc pe unul, îl chema Bogdan, dar toată lumea îi spunea Bulă. Până şi copiii din vecini îi spuneau „nenea Bulă”, iar el nu se supăra. Ăsta a avut cel mai mult de tras din cauza Europei.

– Dar ce avea Bulă cu Europa?!, întrebă celălalt.

– Păi avea! Aşa de sătul de Europa a ajuns Bulă, că… Dar stai să-ţi povestesc! Te plictisesc, băiete?

Celălalt a mişcat capul că nu, şi primul pescar a început:

– Bulă, băiat cuminte şi frumos, a căzut în dragoste mare cu o gagicuţă faină, pe care o chema, culmea!, chiar Europa. Europa Popescu. Era fiica omului de afaceri Paris Popescu. Îl ştii?

– Îhî! Ăla cu afaceri în construcţii şi terenuri. Cine nu-l ştie pe Paris Popescu?

– Da, ăla! Ţicnit om! Pe lângă Europa, cu care s-a însurat Bulă, mai avea o fată, Florenţa, şi doi băieţi, Lion şi Bazel. La el toate prenumele trebuiau să fie denumiri de oraşe, munţi, ţări, continente, insule… Te plictisesc?

– Zi!

– Cu aşa tată sărit, nici Europa nu era prea departe de balamuc. Nu a trecut nici un an de la căsătorie, că hop!, i-a şi făcut lui Bulă un plod. Bulă ar fi vrut să-l boteze Bogdan, ca pe el, dar s-au împotrivit tata-socru şi Europa. Europa, îndoctrinată după bătrânul! Te plictisesc?

– Zi!

– Copilul a fost botezat Oslo. Oslo, ca pe o capitală de nu-ştiu-unde. Mult mai bine decât Palermo, Berlin sau Arad. Nici Pompei nu era rău, după părerea socrului! Dar Pompei a rămas în aşteptare. A născut din nou Europa, după vreo 16 luni, ca un stagiu militar de pe vremuri, fără munci agricole, şi de data asta a născut fată. Mare consiliu de familie, în care prezida, desigur, Paris Popescu. Tata-socru. La acest consiliu a venit şi Constanţa, mama lui Paris, şi Lucerna, bunica lui Paris. Veneau să-şi vadă nepoţica şi, desigur, nepoţelul Oslo, pe care nu-i văzuseră niciodată. Veneau de pe undeva din Europa, nu nevasta lui Bulă, ci Europa, Europă. Te plictisesc?

– Zi!

– S-au vehiculat mai multe nume atunci. Strehaia, Troia, Atena, Sparta…

– Sparta?!

– Da, dar cu Sparta nu a fost de acord Bulă. A fost prima oară când s-a opus neamurilor soţiei. Pe copilă au botezat-o Voineasa, şi au făcut botez mare. Paris l-a privit chiorâş pe Bulă. Am uitat să-ţi spun că numele de familie al lui Bulă era, şi este, Tănase. Deci Paris l-a privit chiorâş pe Bulă pentru că a îndrăznit să propună pentru Voineasa şi un al doilea nume. Un nume frumos, ca Maria, Ana, Ileana. „Nepoţii mei sunt unici, Bulă! Să nu îndrăznească nimeni să se bage în numele familiei mele!”, i-a spus Paris. Bulă, ca un soţ bun şi iubitor, a îndrăznit, după puţin timp, să se bage în Europa, şi după 14 luni, au avut o nouă fată. Pe atunci, Bulă era agent de pază la „SSP Europa Guard”. Te plictisesc?

– Zi!

– Valencia, noua botezată, era un copil tare plângăcios, iar Bulă al nostru nu se putea odihni ziua. A fost repartizat în pază de 16 ore, de la 3 ziua până dimineaţa următoare, la târgul Europa. Lucra o zi şi avea libere două, când putea să fie lângă Europa şi celelalte localităţi. Începeau să le fie puţin greu cu banii, pentru că Bulă câştiga puţin, iar Europa cheltuia mult. E drept că erau ajutaţi financiar de Paris, dar nu într-atât încât ginerele Bulă să-şi ia nasul la purtare.

– Avea dreptate Paris Popescu. Dar dacă era aşa de înnebunit după asemenea prenume, cum l-a acceptat pe Bulă ca ginere? Bogdan nu e nici oraş, nici munte, nici cetate

– Păi cred că tot Paris l-a schimbat din Bogdan în Bulă, care ar fi numele unui oraş din Tumbuktu. Bulă trebuia să-i spună lui Paris direct pe nume, nu prostii ca „tată” sau „tată-socrule”. Te…?

– Zi!

– Europa năştea pe bandă. După 13 luni, au apărut lângă Europa, Bulă, Oslo, Voineasa şi Valencia, încă două gemene. Mare eveniment! Trebuiau găsite nume potrivite, în consiliul geografic al familiei. Cum atunci capitale culturale erau Luxemburg şi Sibiu, Europa a fost învinuită că de ce nu a făcut băieţi. Ce nume grozave ar fi avut! Tirana Nedelea, o rudă mai îndepărtată a familiei Popescu, a propus Buda şi Pesta. Ar fi împuşcat două nume dintr-un foc. Două oraşe într-un oraş. Nu s-a pus problema că poate cea botezată Buda s-ar fi măritat prin Ardeal. Buda, în Ardeal, înseamnă cu totul altceva. Deci nu ar fi contat ce înseamnă Buda sau Pesta în Ardeal sau Honolulu. Salvarea fetelor a venit de la cine nu se aşteptau. De la Bulă Tănase, care a propus Drobeta, Napoca, Sarmisegetuza, Cartagina şi Osaka. Paris şi-a privit mândru ginerele şi a ales, din toate numele propuse, pe Sarmisegetuza şi pe Cartagina. Două mari capitale, care le-au cam dat în bot romanilor. Te plictisesc?

– Nu. Zi!

– Deci, prin botezul gemenelor, i-a cam dat şi Paris în bot unei verişoare, numită Roma Ciucur, care a avut neobrăzarea să-şi boteze unul dintre copii cu numele Ilie. Dacă i-ar fi pus numele Ilia, mai treacă-meargă! Din cauza sclipirii de moment a lui Bulă, Paris a mărit considerabil ajutorul pentru familia Tănase, ajutor în bani, alimente şi răcoritoare. Zic?

– Zi, domne!

– Ajutorul în bani îl lua Europa, iar ajutoarele în alimente şi răcoritoare European Drinks le drămuia Bulă cu grijă, să le ajungă până la următoarea naştere.

– Câţi copii au? Sau, mai bine zis, câţi au până unde ai ajuns cu povestea?

– Păi să vedem!, început omul să enumere pe degete. Băiatul Oslo, apoi fetele Voineasa, Valencia, gemenele Sarmisegetuza şi Cartagina… Deci cinci! După care, la foc automat, Ghaza! Ghaza Tănase! S-a nimerit ca tocmai atunci să încheie socrul Paris nişte contracte cu nişte parveniţi din Orientul Apropiat. Unul dintre ai a pus ochii şi pe Europa, şi se cam învârtea pe strada Europa, unde locuia familia Tănase. Că am uitat să-ţi spun că Bulă locuieşte pe strada Europa, la numărul 73. Că i-o fi mers la ăla cu Europa sau nu, cert este faptul că, după încă 14 luni, Bulă s-a mai trezit cu un băiat. Şi încă puţin bruneţel, aşa că a fost botezat Maroc. În 2012, Bulă şi Europa aveau opt copii, că după Maroc a urmat, imediat, Larnaka. Bulă, între timp, a devenit un om tăcut. Simţea el că tot mai mulţi neisprăviţi cam dau buzna prin Europa lui, dar nu avea ce face, pentru că era la mâna Parisului. Între timp, Paris Popescu şi-a mai deschis o firmă de prelucrat material lemnos, şi a denumit-o Europa! Firma lucra pentru două Europe. Exporta în Europa mumă, ai cărei membri eram din 2007, iar banii Europei-firmă erau tocaţi de Europa-mumă a copiilor lui Bulă. Bulă venea dimineaţa de la pază, de la târgul Europa, iar copiii năvăleau pe el: „Ce ne-ai adus, tată, din Europa?”. Iar el se căuta prin buzunare, răspunzându-le totdeauna la fel: „Ciungă!”. Bulă avea totdeauna buzunarele plină de ciungă adusă din Europa. Tot nu te plictisesc?

– Nu, domnule! M-ai făcut curios! Zi acolo!

– Bine. Fii atent! Bulă mai bea câte o bere la barul din colţ, numit… Ai ghicit! Europa! Stătea singur într-un colţ al barului Europa, şi se gândea la Europa. Mai spun?

– Zi înainte, că am început să mă pierd printre atâtea ….destea!

– Aproape că nu se mai atingea de Europa lui, de frică să nu mai facă plozi. Totuşi, Europa ştia una şi bună. Între 12 şi 16 luni, îl anunţa pe Bulă o veste care suna mereu la fel: „Ghici ce facem noi acum!?!”. Bulă ofta şi lua telefonul. „Alo, Paris? Aici Bulă!”. După ce termina de vorbit, lua atlasul geografic. Apoi Bulă a început să bea tot mai mult şi a început să şi lipsească de acasă. Nu lipsea mai mult de două, trei zile, dar cui îi mai păsa? Pe vremuri, când ţara se pregătea să fie primită în Europa, cu surle şi trâmbiţe, un coleg l-a întrebat: „Măi Bulă! Te bucuri că intrăm în Europa, Bulă?”. Bulă l-a privit trist şi i-a răspuns: „Şi voi vreţi în Europa?! Eu sunt în ea de când m-am însurat! Sunt cel mai în Europa! Unde pun mâna, e Europa. Unde mănânc, e Europa. Unde beau bere sau pup, e Europa. Ce ştiţi voi?! Bulă e în Europa de când l-a pus Satana să spună «DA!» Europei. Intraţi numai în ea şi o să vedeţi! Îl mai aveţi şi pe Paris pe cap!”. Te plictisesc?

– Zi!

– La nedumerirea colegului, Bulă s-a simţit dator să explice: „A fost bine pe vremuri, în Europa. Acum sunt prea mulţi la fundul ei. Toate naţiile şi culorile de oameni s-au strâns. Nici nu mai simte, ci doar profită de pe urma lor. Îi bagă în ea şi profită.”.

– Săracul Bulă!, se simţi compasiunea în vocea celuilalt, care de mult nu mai era atent la plute. Mai zi!

– Păi ce să mai zic? Acum Bulă se plimbă absent pe strada Europa şi intră în casă numai seara. Nici nu mai lucrează la Europa. Trăieşte din mila lui Paris, care îi dă doar pentru că e soţul fiicei sale. Copiii sunt mărişori. Cei mici să aibă 8-9 ani.

– Văd că nu mai trage. Adunăm?

– Adunăm. Mergem la o bere?

– Mergem. Dar unde?

– Găsim noi vreun băruleţ.

În timp ce mulina, primul pescar a spus:

– Ce-ar fi să bem o bere la barul Europa? E chiar lângă casa mea, şi-mi las şi maşina!

– E bine. Poate mi-l arăţi şi pe Bulă!

– Poate! Poate o vedem şi pe Europa. După atâtea naşteri, arată destul de bine.

– A mai făcut copii?

– Nu. Vatican, băiatul cel mic, a fost ultimul. Ba nu! Greşesc! Ultimul e Dublin. Al paişpelea! După Dublin, nu a mai făcut. S-a secat.

– Am adunat. Mergem?

– Hai!

Acest articol a fost publicat în numărul 13

Lăsaţi un răspuns