crez
24 decembrie 2006 | 
Autor: 
Loading ...Nuţa Crăciun
îngenunchez toate cuvintele răzvrătite
şi fac semmnul crucii între ele
glasul meu e glasul iluminării
cred in copaci
din visul lor s-a născut veşnicia verdelui
în flori
numai ele pot înflori iubirea din noi
în păsări
înlăuntru lor stă zborul dizolvat
în stranii urcuşuri
în stele
aici s-ai înălţat toate visele neterminate
să-şi trăiască veşnicia
cred
dar mă doare copacul sângerând
şi florile de la picioarele lui
abia a treia zi am înţeles
şi-am început treptat
să cred uneori
si în oameni
Publicat în 
Crezul tău vegetal, acum în preajma Crăciunului doare cel mai tare în brazii tăiaţi.
Minunată poezie!
Mariana Tănase
da, crezul meu vegetal… am iubit Mariana tot ce a creat Dumnezeu, toate minunile naturii, mai putin oamenii recunosc, care e adevarat m-au dezamagit mult… dar a venit o zi, prin simbolul unei cruci cu Isus rastignit… atunci mi-am dat seama de jertfa Lui pentru a da o sansa omenirii si am inceput sa inteleg … iar sufletul meu sa se ridice treptat si sa creada “uneori si in oameni” …
sper sa ma ajute Dumnezeu sa-mi intaresc mai mult credinta,
si sa iubesc tot mai mult oamenii fara sa-i judec, CRED ca e
cel mai minunat lucru pe care il poate face un bun crestin.
iti multumesc de cuvintele tale!
cu drag
nuta