Corăbii de iluzii

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 3,50 din 5)
Loading...

Ioan Gelu Crişan

Corăbii de iluzii îmi navighează-n gânduri
Din negurile vremii spre o lumină pură
Mai înţelept cu-o viaţă şi lecuit de ură,
Cu mâna tremurândă îţi scriu câteva rânduri.

E linişte adâncă aproape-i miezul nopţii,
Mă urmăresc imagini stinghere de-altădată,
E clasica poveste între-un băiat şi-o fată
Pierduţi unul de altul în valurile sorţii.

Pasteluri luminoase, noi doi la malul mării,
Valuri sinucigaşe sfârşindu-se-n faleză,
N-avem idei de viaţă aflate-n antiteză,
Scrutăm mână în mână nemărginirea zării.

Aş vrea să-ţi cer iertare, peniţa nu m-ascultă,
Dar inima curată o pune în mişcare
Şi îmi răsare-n minte o dreaptă cugetare:
Când ai prea mari orgolii iubirea este frântă.

Acest articol a fost publicat în numărul 20

Lăsaţi un răspuns