Copilaşul şi fluturaşul

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

Cornelia Marta

Pe cărarea din poiană,
Se zărește un copilaș,
Ce se chinuie să prindă,
Chiar din zbor un fluturaș,

I-e milă de el sărmanul,
Că-l va prinde o furtună,
Căci mămica îi spusese,
„Azi nu va fi vreme bună”.

Și deodată ce se-aude?
Sus pe cer, alarmă mare.
Copilașu-ncepe a plânge,
După fluturaș că moare.

Însă, fluturașul sprinten,
Știe ale lui semnale.
Cînd e frig și e furtună,
Se ascunde sub o floare,

Și furtuna nemiloasă,
Se așterne-n fuga mare.
Copilașu-n cămășuță,
De-acum plânge și mai tare.

La el nu se mai gândește,
Că e singur și ud leoarcă.
În gând îi e fluturașul:
„Sărmanul ce o să facă?”.

De cum soarele se-arată,
De sub floare se ivește,
Fluturașul ce acuma,
Pe copil înveselește.

Acest articol a fost publicat în numărul 24

Lăsaţi un răspuns