Iulian-Iuri Lorincz

Au trecut ani peste amintiri şi vise
Şi peste daruri din suflete promise,
Cu mângâierea ta aducătoare de minuni
Când mă jucam zburdalnic printre pruni.

S-au vărsat lacrimi, speranţe şi suspine
La căpătâi, veghindu-mă pe mine
Şi la icoană te vedeam cum te închini
Când mă jucam zburdalnic printre pruni.

O!..Mama mea , minune-ntruchipată
Veghează-mi drumul sorţii încă-o dată,
De dincolo de vieţi în lumea celor buni
Ca să mă joc zburdalnic printre pruni.

Candoarea ta o simt şi tandrul tău sărut
Iar lacrima din ochii tăi mi-e falnic scut,
Tot al tău sunt, acel copil cu ochi senini
Ce se mai joacă zburdalnic printre pruni.