Copacul

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 4,20 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––

Visa să zboare
când sâmbure era
și când pământul darnic
la sânu-i cald
îl legăna.

Și s-a trezit
așa,-ntr-o blândă dimineață,
că roua-i scaldă trupul
și soarele ștrengar și vesel
îl răsfață.

Și când spre cer
a ridicat a sa privire,
cu glasu-i subțirel și moale
a exclamat plin de uimire:
”O, Doamne, ce albastru ești!”

Și, de atunci,
tot stă copacul meu
cu brațele întinse, nu pentru zbor,
ci pentru-o mută rugăciune
spre Dumnezeu.

Acest articol a fost publicat în numărul 53

Lăsaţi un răspuns