Copacul din mine

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––-

Când am denumit frunza
copacul gândea muguri pe ramuri,
implorând să vină căldura din afară
îşi tot sorbea târziul din aşteptări.

I se topeau ochii de lumină
îndurase iarna cu magia ei albă,
nopţile lungi cu nori de întuneric,
acum se simţea liber, trecuse echinocţiul.

Dacă în inima lemnului zvâcnind
rămăsese numai o dungă roşie,
coaja-i netedă respiră verdele,
seva urcă prin trunchi zâmbind.

Chiar şi copacul din mine
cu scorburi pline de cuvinte,
denumindu-le cu numele lor,
le trimite prin frunze la cer.

Nu ştiu ce întâmplări
cu norii de-a valma sub ele
le stropesc cu vorbe la rădăcini
şi sfârşesc întrupându-se în poeme.

Acest articol a fost publicat în numărul 70

Lăsaţi un răspuns