Ionela Chitu

Peste pădure se înălţă un concert de gânduri. Cine ar fi crezut ca iepuraşul cel fricos va face un asemenea act de curaj? Concursul începuse mai întâi ca o joacă, după care devenise din ce în ce mai serios. Deşi nu prea vroia, până şi vulpea se văzu nevoită să recunoască meritul iepuraşului. Premiul cel mare era acum pe punctul de a fi înmânat când … din mulţime se auzi un glas timid:
-Mă scuzaţi, dar eu cred că undeva s-a strecurat o mică greşeală. Poate mă înşel, dar iepuraşul nu cred ca a strâns cele mai multe paie. Şi o fi sărit el peste groapa aceea mare plină cu mărăcini şi urzici, dar eu tot nu văd în asta un act de curaj. Eu de exemplu… Ariciul făcu un pas în faţă şi cu această ocazie se lămuriră cu toţii cine este cel care a luat cuvântul, propun ca acest concurs să se reia mâine dimineaţă. Atunci vor fi cu toţii odihniţi şi astfel nu va mai exista nici un fel de dubiu în ceea ce priveşte condiţiile de desfăşurare ale acestui concurs.
În semn de nelinişte mulţimea de urechi se agită în aer…
Ariciul îşi potrivi mai bine ochelarii pe nas. Văzând că reuşise să reţină chiar şi pentru o clipă atenţia celorlalte vieţuitoare, îşi luă pe dată un aer de conducător şi trăind fericirea scurtă a unui vis împlinit, continuă: E uşor să strângi multe paie atunci când soarele a strălucit toată după amiaza peste ele. Eu zic să reluăm mâine dimineaţă acest concurs după ce roua se va fi aşezat peste întreaga poiană. Atunci vom şti cu adevărat cine merită premiul cel mare.
Prin mulţime coada roşcată a vulpii se undui uşor în timp ce aceasta ieşi agale în faţă. Nu era sigură că a înţeles ce vrea să spună cumătrul arici, dar o însufleţi ideea că iepuraşul ar putea să nu fie el deţinătorul locului întâi. Aşa că luă cuvântul zâmbind şi căutând cu disperare în minte, un argument solid care să susţină afirmaţia cumătrului:
-Dragi prieteni! Nu am vrea să se creadă că iepuraşul nu merită premiul… Însă ar putea exista contestaţii vehemente, cred eu, în ceea ce priveşte desfăşurarea concursului de strângere a paielor. Cu toţii ştim că în anii trecuţi câştigător al acestui concurs a fost domnul mistreţ, care acum bietul de el, aţi aflat probabil că, deşi nu lasă se vadă, suferă de o migrenă cumplită. Aşa că, eu propun în numele dreptăţii în spiritul căreia îmi place să cred că trăim, să acordăm o bine meritată şansă, domnului mistreţ aici de faţă, şansă de care vor beneficia practic cu toţii…
-Cine este pentru…? Întrebă ariciul.
-Mulţumim! Şi acum… este cineva împotrivă, continuă el.
Câteva urechiuşe părură să se mişte în semn că da.
-Lăsaţi… nu este cazul, spuse vulpea, încheindu-şi discursul.