___________________________________________________________

Fă, Doamne, din mine-o stâncă
Să trăiesc în pacea-adâncă
A munţilor ce-şi ‘nalţă fruntea
Spre locul unde-aşteaptă luntrea

Vegheată de doi îngeri trimişi de Tine, Doamne,
Să colinde prin lume cu ale Tale haine
De Lună şi de Soare, de Diamant şi Vers,
Ducând cu ei Lumina în Micul Univers…

Fă, Doamne, din mine-un brad
Să iubesc, şi să nu ard,
Să-mpletesc visul cu mierea,
Să colind cum Ţi-o fi vrerea

Prin cătune fermecate, pe hotare-nveşmântate
Cu petale de argint ce lucesc în răsărit
Şi s-ajung la Tine-n gând
Tu să râzi, iar eu să plâng…

Fă-mă, Doamne, un colind
Peste munţi şi văi plutind,
Peste ape curgătoare,
Inima-mi s-ajungă Soare.

Lechinţa, 25 decembrie 2006