Cocoşul de metal

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (7 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––

În universul meu nu plouă,
Păsările nu se hârjonesc în praf
Nici tăcerile nu se rup din plăceri,
Totul e imponderabil, valsează.

Oamenii îşi umflă capilarele în somn
Şi se visează îndragostiţi de femei
Pe care nu le cunosc,
Ele vin şi pleacă prin pereţi
Fără să lase urme.

Totul se-ntâmplă atât de frumos,
Nu-şi mai doresc să se trezească
Dar nu-i lasă cocoşul de metal,
Cu glasul ca un clopot,
Spânzurat de limbă
Şi lovit de frigurile morţii.

Acest articol a fost publicat în numărul 58

Lăsaţi un răspuns