Clipe de rumeguş

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (7 voturi, în medie: 4,43 din 5)
Loading...

Dan Orghici

 

Salutul meu ţie, celui ce vei citi aceste rânduri; te salut şi te compătimesc. Salutul meu îţi este adresat, deoarece salutar este faptul că mai vrei să şi citeşti, totodată, te compătimesc pentru că, nu cred că vei găsi ce cauţi, în scrierea aceasta.

Aş vrea de pot, să mă descriu, dar nu ştiu cum. Nu voi să las pe alţii să strâmbe ori să îndrepte imaginea mea. Nu mă înţeleg „eu” pe mine „însumi”, aşa că nu văd, cum m-ar înţelege ceilalţi?

În mine trăiesc mai mulţi alţii, mai multe vieţi trăite sau nu, convieţuiesc în mine, cred că nu sunt singurul ce simte aşa, dar cum zicea oareşcine „în mine convieţuiesc şi alţii asemănători mie, (doar fizic) dar fiecare are un cu totul alt mod de a gândi, un cu totul alt caracter”.

Adevărat vă scriu, nu împărtăşesc teoria, dar practic, numai aşa pot să descriu cum sunt şi ce simt. Numai aşa pot face inteligibilă trecerea bruscă de la vorbe sau fapte mai puţin ortodoxe, în aceleaşi vorbe sau fapte, lucruri sau gânduri în care devin mai catolic decât orice papă. Numai astfel pot înţelege şi totodată pot face înţelese contrariile dinăuntrul meu, sau cele aparente.

Diferenţe. Sau cum aş putea numi trecerea bruscă de la visarea cu ochii deschişi, la realitatea ce uneori (şi în ultima vreme tot mai des) este foarte crudă? Cum altfel aş putea înţelege diferenţa între mine, cel ce dă celui ce cere, ajută pe cel neajutorat şi mine, cel ce dă cu sudalme după cerşetorul din colţ. Cum aş putea face înţeleasă lenea la un tip energic, căruia nu îi plac lucrurile făcute doar pe jumătate. Numai conlocuirea nefirească a mai multor „Dani” într-unul singur mă pot face să înţeleg cum pot trăi atâte stări diametral opuse una de cealaltă. Numai aşa pot să înţeleg cum încape într-un singur om dragostea şi ura. Doar aşa pot trăi aşa numitele „clipe de rumeguş”, clipe ce schimbă esenţa faptelor, secunde, minute, ore, chiar ani, ce formează un tot unitar o „clipă de rumeguş” – trăire sau drum regăsit.

Acele clipe ce mă pot face să înţeleg şi să trăiesc, mai multe sentimente deodată, mai multe schije din bomba numită trăire, frânturi din mine, suflet bucăţi, fărâme de viaţă. Sunt fluidul din suflet. Mesianică alunecare (deoarece mesia se traduce prin cel uns) spre viaţa dinăuntru, gânduri ce bat la poarta cea mică a minţii, urmând calea cea strâmtă. Clipe ce se scurg rapid la fel rumeguşului la gater, la fel nisipului printre degetele mâinii. Lăsând în locul sentimentului, faptei, lucrului, trăiri care denotă ură şi răutate. Bunătate, iubire şi tot ce arată faptă bună.

Stranie fire schimbătoare ce mă poate înălţa aşa cum zicea un bătrân moţ odată: „să trăiesc în fiecare zi o clipă de rai”. Ca apoi tot acea fire vulcanică să mă facă să pot trăi restul zilei, iadul cotidian.

Înălţătoare cădere, generoasă avariţie, miloasă ură. Şi alte astfel de trăiri îmi fac viaţa să nu fie banală. Sunt prost uneori, atât de prost de nu ştiu cum de nu dau în toate gropile lumii acesteia. Iar alteori am prezenţă de spirit, idei şi alte giumbuşlucuri. Toate aceste trăite într-un singur trup, dar în alte stări, cu totul alte clipe. Oare or fi de rumeguş?

Recunosc, sunt la limită cu toate, practic extremele, trăiesc zilnic un sport extrem, cu toate că nu îmi prea place, dar nici nu îmi doresc calea de mijloc, acea cărare bătută de cei mai mulţi. Nu pot şi nu îmi doresc să trăiesc în mediocritate. Nu fug după ele dar îmi plac „clipele de rumeguş”, acele clipe ce se scurg rapid ducându-mă dintr-o extremă în alta.

Clipă trăită împreună cu un cuc care cântă şi cântă: cu-cu, cu-cu, cu-cu… poate primul cuc a tăcut demult, un altul răspunde, apoi un altul şi altul şi altul… şi tot aşa. Număr anii ce vor să vină: unu, doi, trei,..zece,..o sută,..o mie.., sunt tânăr şi voi trăi… la infint zice cucul, cucii? Nu pot să le disting glasul, nu sunt ornitolog, dar clipa îmi place, are acel iz aparte de nesfărşit, mirosul deosebit al „clipei de rumeguş”. Eternitate? Extremă? Trecere între una şi alta. Trecere bruscă între a fi şi a nu fi. Spaţii şi timpi, teleportare între animal şi eu. Diferenţă între caiet şi scândură, între scândură şi pom, între pom şi arbustul ce cândva va fi pom şi pomul la rândul lui nu va fi om. Imposibilă unire între mine şi plantă. De „rumeguş clipă”.

Esenţa tăirii, restrânsa diferenţă….

Acest articol a fost publicat în numărul 2

2 răspunsuri

  • Vreau sa va spun ca desi am doar 18 ani de multe ori m-am gindit la tot ce se intimpla….aveti dreptate
    nici pina acum nu am putut intelegi cum incap intr-un om dragostea si ura deopotriva!!!! daca ati gasit raspunsul spuneti-l tuturor!!!!!

  • Conteaza oare ce intelegem noi si ce nu ?
    Nu Oxana, nu ne intreaba nimeni ce vrea sa faca cu viata noastra. Suntem doar marionete duplicitare in care incap atat dragoste cat si ura. Depinde de ficare ce vrea sa scoata in fata din nauntrul lui. Nimeni nu are puterea de a decide cum dorim noi sa fim, cei care trag sforile pot doar sa ne indrume sa ne arate cine suntem (eu cred ca nici ei nici noi nu stim). Imi crei sa dau raspunsuri la intrebari ce nu le-a deslusit nimeni.
    Multam de citire, sper sa ne mai recitim.

    /



Lăsaţi un răspuns