Marcel Cuperman

La o casă de pe strada
Cu un nume de pădure,
Zidurile-s ca zăpada,
Iar în curte-s flori mature.

Sus pe coşul unde-şi face
Primavara pat cocorul,
Cioara, cu un gând dibace,
Pune pentr-un timp piciorul.

Cu penaju-i ca mahonul
Şi alură de mansardă,
Croncăneşte-n microfonul
Părăsit de fosta gardă.

Unii cred că-i semn de bine
Şi-i prezintă chiar onorul,
Alţii se închid în sine
Şi se duc trăgând piciorul.

Jos, prin neaua afânată
Ce transformă curtea-n poală,
Vine cioara îmbrăcată
Într-un frac gătit de gală.

Braţ la braţ cu-a ei consoartă
Ce-are ciocul plin de boabe,
Sunt întâmpinaţi la poartă
De curcanul cu podoabe.

Mii şi mii de zburătoare
Au umplut curtea alene,
Şi ca-n zi de sărbătoare
Îi aplaudă din pene.

Sturzul pestriţat îşi umflă
Penele ca într-o varză,
Şi pe-un vânt ce aspru suflă
Vine susţinând că-i barză.

Raţa şi cu pescăruşul
Vin ţinându-se de mână,
Pipăind încet gheţuşul
Să nu cadă într-o rână.

Uite colo şi sfrânciocul,
Elegant, cu luciul roşu,
Ce-şi aruncă-n aer ciocul
Arogant, precum cocoşu’.

O fanfară dă onorul
Când cinteza-n guşă cântă,
Întinzând pe scări covorul
Gâştele prin nea frământă.

Iată a venit cocorul,
Îmbrăcat în blana groasă,
Să-i predea ciorii tot forul
Cu o mină generoasă.

Vrăbiuţe-n îmbulzeală
Le împrăştie confete,
Pe sub fulgi şi burniţeală
Ager le păzesc egrete.

Patru ani de viaţă nouă
Ciorile vor fi galante,
Şi vor face numai ouă
Încrustate-n diamante.

20 Ianuarie 2009