cine eşti tu?
1 decembrie 2006 | 
Autor: 
Loading ...Nuţa Crăciun
ai construit cu fiecare cuvânt nerostit
o cetate
zilele s-au dus în jurul lumii
zmei de hârtie
paşii s-au pierdut în tencuiala zidurilor
cine eşti tu
de-mi zideşti ducerea
în rugină?
Nuţa Crăciun
ai construit cu fiecare cuvânt nerostit
o cetate
zilele s-au dus în jurul lumii
zmei de hârtie
paşii s-au pierdut în tencuiala zidurilor
cine eşti tu
de-mi zideşti ducerea
în rugină?
Publicat în 
Voi face un comentariu pentru ambele poezii pe care le-am citit, “cuvintele” fiind forma îmbrăcată de conţinutul lor : “Ai construit cu fiecare cuvânt nerostit o cetate”. Frumos spus ştiut fiind că poţi construi la fel de bine cum poţi şi distruge o cetate, cu cuvântul.
“Căci fiecare din noi îl ucide pe cel care-l iubeşte/Unii o fac printr-o privire aspră/Alţii printr-o vorb㔠– a spus Oscar Wilde.
Şi mi-a mai plăcut “cine eşti tu, de-mi zideşti ducerea în rugină”.
Cu preţuire literară,
Lucileta
multumesc Lucileta de trecerea ta pe-aici!
despre cuvintele nerostite (la timpul potrivit), as putea scrie in culorile unei nostalgii lucide, un roman intreg.
ele, cuvintele, sunt urmele trecerii noastre prin lume, daca nu le spunem ne ingradim singuri in cetatea ruginii…
dar cine stabileste oare regulile vietii? sa-i spunem destin, sau sa ne pedepsim singuri pentru inconstanta?
te mai astept, cu drag
anana