Gabriela Mihail

Un călător pe drumul vieţii,
Ce-şi plimbă sufletul rănit,
Un chip brăzdat de anii bătrâneţii,
Ce se întreabă unde a greşit?

Cu mâna tremurândă pe toiagul,
Ce-ţi însoţeşte paşii zi de zi,
Te chinuieşti, crispat, ca să treci pragul,
Acelor ani, ce crezi că vor veni.

Un trecător prin amintiri fugare,
Ce îţi apar în minte tot mereu,
Le vezi puţin, apoi totul dispare,
Şi pieptu-ţi se ridică tot mai greu.