__________________________________________________________

Te-ai adâncit ca trenu-n noapte
Din gara noastră de iluzii,
Nu mă-ntreba prin care fapte
În osii o să pun perfuzii.

Eu am rămas tot printre oameni,
Căruţa-n timp s-o întorc din drum
În care poate o să-mi sameni,
Sămânţa-n ploile de scrum.

Am ars ferestrele spre lună
La buze îmi crescură maluri,
Din marea-n răzvrătiri nebună,
Chemam sirenele-n portaluri.

Printre mirosuri de spirtoase
Spălam păcate-n râul morii,
Când s-a trezit durerea-n oase
Sfidând rugina din podgorii.

A pus vântul frunzele-n drum
Chemări peste umerii toamnei
Cruzimea brumelor fără scrum
În voalul de dans al doamnei.