Robert-Marius Dincă

Oraşul făcea eforturi pentru a pune în frunte și a păstra genul de oameni care nu aveau în cap și în suflet decât bani. Aceştia erau uşor de controlat, uşor de condus.
Când principiile din care eşti clădit, se focalizează pe ideea de a face avere, atunci eşti un zero.
În timp ce unii oameni obişnuiţi evoluau, cei în posturile cheie, treceau printr-un proces inversat, involuau.
Se chinuiau să mai acapareze câteva hoteluri, pentru a controla Litoralul și a redirecţiona turiştii care-și făceau vacanţele prin Bulgaria și Turcia; să mai ia cu japca câteva spaţii comerciale la preţuri de nimic, sau se jucau cu aşa numita “Loterie a apartamentelor”, în care visătorii făceau împrumuturi cu dobânzi grase la băncile din oraş, făcându-le acestora fundul mare, în speranţa, că în cinci sau şapte ani de zile, vor căpăta și ei un acoperiş deasupra capului.
Totul ţinea de iluzionism. Ţi se arăta o vedere din Bahamas și când plecai în vacanţa, te trezeai pe coclauri la Limanu. Până la urmă te mulţumeai cu ce primeai, căci banii erau deja daţi și rata de la bancă te aducea la sapă de lemn, aşa că măcar, reuşeai cumva să te convingi că banii tăi au fost bine investiţi și că toată afacerea nu a fost doar o scamatorie la nivel mare.
Numărul oamenilor care se transformau în vite creştea direct proporţional cu dezvoltarea Oraşului și singurul lucru care reamintea că încă mai exista rasa umană, erau crucile pictate în cimitire.
Un “Doamne iartă-i lui greşelile din viaţa asta…”, în loc de “Doamne, toţi care i-au făcut rău în viaţa asta și l-au băgat în groapă, adună-i tu laolaltă și îngroapă-i de vii și lasă-i să putrezească…”
Asta suna mult mai bine, asta era împăcarea și dreptatea, dar acestea nu existau real, decât ca simple cuvinte în Dex.
Măturătorii erau plătiți să cureţe Oraşul și să-l menţină curat, dar adevăratele gunoaie, nu puteau fi măturate, căci nu erau saci de gunoi atât de mari încât să le încapă și nici atât de rezistente să le ţină.
În timp ce unele străzi nici măcar nume nu aveau și din cauza asta oamenii nu-și puteau scoate un simplu buletin, Oraşul prospera…