Cer fără stele-fragment de roman-

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

____________________________________________________________

Mami geme în pat și nenea îi spune cuvinte nu tocmai frumoase. Genul de cuvinte pentru care, dacă le scapi din gură rişti să iei bătaie.
– Stai fă aşa, nu te mai mișca, că te pocnesc! aud fără să vreau și în mintea mea îmi astup urechile și vocea îmi spune că „Atunci când vei fi mare, vei înţelege lucrurile astea mult mai bine, acum doar lasă-le să treacă…”
Mă întreb pentru prima oară, dacă “vocea” pe care o aud e vocea lui Dumnezeu, sau poate, mă trăsnește altă idee, vocea lui tati…
Vorbesc în gând, dar vorbele prind viaţă:
– E vocea lui tati, desigur, cum de nu mi-am dat seama până acum? El mă ajută să înţeleg lucrurile și să cresc mare…
Cei din pat, se opresc pentru o clipă și bărbatul gras cu faţa de porc, comentează:
– Mucosul ăsta al tău, nu are toate ţiglele sus, vorbeşte singur…
“Vorbesc cu tati, nu singur!”, aş vrea să-i răspund, dar nu o fac, căci ştiu că nici bărbatul, nici măcar mami nu or să înţeleagă.
„- Într-o zi”, zice vocea, „o să-i trimiţi pe toţi la Dumnezeu” și, auzind asta, încep să mă simt mai bine.
La Dumnezeu, acolo sus, de unde nimeni nu se mai întoarce…

Sinan (sau “Cap belit”, cum îi spun tovarășii) e el însuși un nenorocit și jumate’ și e conştient că ea e doar o târfă, dar asta nu-l împiedică să nu simtă o oarecare milă.
Viaţa o adusese acolo unde ajunsese. Îşi aminteşte că atunci, pe vremea când bărbatul încă îi mai trăia, încercase să se dea la ea, căci era o femeie foarte frumoasă, dar nici măcar nu îl băgase în seamă și acum…
Mangalia era un oraş unde prosperau doctorii și primarii, nu oamenii de rând.
Cei de jos se stingeau pe fiecare zi, până dispăreau de parcă nici nu ar fi existat vreodată.
Nu-și punea nimeni întrebări de genul: “De ce?”, sau “Ce ar trebui făcut?” și nu găseai articole despre ei în ziare, decât în zilele care precedau alegerile. După aceea se uita tot. Cei de rând apăreau în atenţia publică atunci când furau câte o găină, sau se îmbătau şi erau daţi afară de la muncă.
Aşa că, acum, când vine la ea pentru a zecea oară, îi cumpără de la florăria din colţ un buchet mare de trandafiri.
Face doi pași, se răzgândeşte și aruncă florile în mijlocul străzii. Pare prea prost aşa și nu asta e ideea. Mai bine îi ia o cutie de bomboane sau o pungă de cafea bună și… Nu! îi vine în minte ceva mult mai bun.
Traversează și intră în magazinul de cadouri, de unde cumpără un vapor din lemn, mare și frumos. E scump, dar banii sunt câștigați de fetele date la produs, aşa că nu-i pasă. Doar nu stă el crăcănat pentru ei, nu se umple el de tot felul de boli şi nu face el zeci de chiuretaje…
Ăsta e un cadou potrivit pentru ăla mic.
-Ce tâmpenie! murmură. Am treizeci de curve, cu care pot să fac orice, oricând, și mă duc la alta căreia îi dau bani și îi mai duc și cadouri…
Dar se duce.
Ea se bucură mult mai mult de cadou decât băiețelul și chiar îl pupă de faţă cu acesta, deşi nu îi stă în obicei.
Îşi termină treaba cu maică-sa, privind la băiatul lipit de geam precum un afiş și se gândeşte că o să-i placă până la urmă, căci acum e doar un dar de la un necunoscut, dar mai încolo o să se obişnuiască cu ideea că e al lui și când o să înceapă să se joace cu el, nu o să-l mai scape din ochi.
A doua zi, când maică-sa se întoarce de la chioşc cu două sacoșe de cumpărături în braţe, nu mai găseşte din vapor decât bucăţi de lemn, aşezate una peste alta, ordonat, sub calorifer.
– Cosmin, îl întreabă pe cât putea de calmă, ce se vede acolo jos e vaporul de la Sinan?
– Da, îi răspunde puştiul, privind-o în ochi și o trece un fior, căci ochii ăia verzi sunt ochii lui taică-su.
– Păi… păi ce s-a întâmplat cu el?
– L-am trimis la Dumnezeu, îi răspunde acesta și văzând că nelămurirea îi persistă încă pe chip, completează, ca ea să înţeleagă:
– Linişteşte-te mami, tati m-a pus să fac asta…
Dar mami nu înţelege…

Acest articol a fost publicat în numărul 40

Lăsaţi un răspuns