“De teama pustiului – căutăm iubirea – ca unică şi zadarnică salvare.”
(Valentina Becart)

În noaptea asta
n-am să te mai strig -
mult prea înalt e zidul
cuvintele…
convoi de lanţuri şi blesteme…

…dar n-am a mă mai teme…
pe frunte-mi pun cunună
lauri de durere –
şi-mi sap mormânt în gânduri
şi crucile tăcerii
le-oi aşeza cu grijă
pe buza disperării…

…în noaptea asta
n-am să te mai strig
cavou – iubirea noastră
fugară umbră
tremurând de frig…
va zace-n ţintirim
sub treptele tăcerii
sub lespedea uitării…

…şi n-am a mă mai teme…
şi n-am să te mai strig
aici sfârşeşte jocul…
şi noaptea parcă geme
şi-un pas străin
se roagă…
şi…
strânge-n braţe crucea…
sărmană umbră
tremurând de frig
tremurând de frig…

din ciclul [poeme becartiene]