Silviu Someşanu

Ne-am despărţit din acelaşi drum
Mersul ei, grăbit, cât cerul traversat de comete
Străpunge cu ochii alte orizonturi.

Să aşezăm cuvintele în faţa oglinzilor
Să nu se frângă de pietre sparte, de durere
În aura de vis pe aripile păsărilor
Călătoare spre mările gândului.

Aproape întotdeauna
Dorinţele se-ntrupează–n speranţe
Aidoma unui cântec şoptit, cu ochii, buzele…
Golul împlinit

Prind pânza sorţii
O înfăşor peste somnul albăstrit de stele
Mă frige fiorul clipelor sparte pe muchie
Când plimb imagini pe sticlă.

Se urcă-n mine un obstacol
Flacăra aşteptării umbrei mă seacă
Mă voi plimba prin gradina cu vise sângerând
Abandonate, în iarbă.

Mânia îmi surpă blesteme
Sămânţa tăcerii se împrăştie pe drumuri
Mă voi urca-n caleaşca nopţii surde
Înmuiată-n apă.

Caut femeia de ploaie, singură.