Catedrala

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Cei ce construiesc imensa catedrală
nu au atâtea zile de pus în ziduri,
să ajungă la sfinţire.

Trăiesc în bucuria permanentei înălţări
se hrănesc din acelaşi trup
locuiesc în somnul dulce de la început
aţipind în picioare.

Ardoarea din piept le ronţăie simţurile
coboară în sine ca într-o fântână,
în adânc văd prin apa rece
cum urcă coloanele neamului.

Au ochii noroşi de ploi
îi apasă pe pleoape destinul,
plimbă vedenii până la sfinţii nepictaţi
pentru care încearcă o evlavie mută.

Durata orelor creşte-n adaosul protector
în fiecare clipă se-ntâmplă o minune
şi nu sunt destule minţi
să desluşească adevărul
care urcă să lumineze bolta.

Noaptea rupe câte o bucată de cer,
cade în catedrală lăcrimând
pe lespezi de piatră.

Acest articol a fost publicat în Necategorizate

Lăsaţi un răspuns