Silviu Someşanu

Mă pătrunde esenţa
din cuvinte
în rostire,
Gândurile mă înlănţuiesc
înroşite de vise
către lumină.
Păsările sufletului
prind aripi
pe care nu le simt
când zboară.
Rămân pe pământ românesc
în trecere,
până mă mut
sub.

Carul mare
se desprinde de stele
aducând călătoria
pe umerii vântului.
Speranţele
prind aripi
se înalţă rebele
aidoma primăverii
şi se pierd
la o fereastră
de cer,
Înourat.

Vise
lângă vise
se vor năpusti
pănă urca la tine
curcubeul pe o rază.
Îmi voi cere dreptul
de a te însoţi,
ne aşteaptă clipa
până la amiază.

Îşi va ninge gândul
fulgii dintr-un plop
prevestind căldura
ce coboară lin.
O să-ţi tremur
glasul,
caii în galop
ne-nşeuaţi
aleargă,
după un destin.