Silviu Someşanu

Cartea este o pădure de cuvinte
Arborii ei ating cu vârful sufletul
Pe care-l destramă gândurile şi plouă..,
Plouă în eternitate cu lumină.
Păsări de vis o poartă sub aripă-n zbor
Până se îngălbeneşte liniştea templelor,
Unde sosesc la izvoare limpezi
Căpriori cu ochii îngropaţi în cerneală.
Stăruie să descopere cum se ridică
Arborii în picioare şi minunea apare ca o zi
Din noapte,… cartea o pădure de cuvinte,
În care oamenii au o primăvară şi o toamnă
Între care se petrec şi sămânţa rămâne,
Să încolţească sub pană, o viaţa.
Rădăcinile ei prind în braţe pământul
Şi lăstăresc frumos peste apuse civilizaţii.
Tăietorilor, adevărul e-n fagurele timpului
Securea nu ucide arborii pe rând,
Ei mor pentru totdeauna, odată cu pădurea,
Cartea este o pădure de cuvinte.